Bula nevăzută a protecției divine

În acest fragment Stuart Olyott vorbește despre protecția lui Dumnezeu în viața creștinului.

O femeie a avut un vis și s-a dus la pastorul ei și i-a spus: „Pastore, am avut un vis care tare mă frământă. Te rog, te rog, pastore, ajută-mă. Am mereu acest vis, același lucru, din nou și din nou, și începe să mă afecteze.” „Spune-mi visul”, a zis pastorul. „Păi, uite cum e: în visul meu, trăiesc într-o bulă. Și, la un moment dat, vine o boală. Și boala nu poate pătrunde în bulă până când o voce nu îi spune, «Bine, poți pătrunde». Și atunci mă îmbolnăvesc. Apoi visez iar că trăiesc într-o bulă. Și este cineva care spune lucruri dușmănoase, oribile cu privire la mine. Dar ele nu mă pot răni, până când vocea nu spune, «Bine, puteți pătrunde.» Și atunci ele mă rănesc. Și iarăși, în vis, vine un accident, sau un furt, sau un șomaj, sau un doliu, sau ceva îngrozitor, greu de descris, dar nu poate ajunge la mine dacă vocea nu spune, «Bine, poți pătrunde», și atunci mi se întâmplă. Pastore, te rog explică-mi visul.” Iar el i-a spus: „Nu este un vis.” Așa-i? Nimic, nimic, nimic, nimic nu te poate atinge fără permisiunea expresă a Dumnezeului mereu prezent care spune: „Bine, poți pătrunde”. Și eu și tu, creștine, ne trăim întreaga viață protejați de protecția părintească a lui Dumnezeu. Tu și cu mine ar trebui să fim cei mai fericiți oameni din lume. Dar noi cădem și eșuăm, nu-i așa? Dar nu aici se termină povestea! Într-o seară am ieșit de la o întâlnire de rugăciune. Era o noapte cumplită. Locația era aproape de unde locuiam, turna cu găleata și bătea vântul, iar eu abia așteptam să ajung acasă. Apoi am auzit frâna unei mașini și o bufnitură oribilă și o femeie zăcea sângerând în mijlocul drumului. Și spre surprinderea mea, într-o clipă s-a adunat o mulțime în jurul ei. Și spuneau: „Am trimis după salvare, stai cu noi, nu te lăsa, ajutorul e pe drum!” Și ea a murit. M-am gândit că niciodată nu e așa în viața creștină. Avem ciocnirile noastre, calamitățile noastre, căderile și eșecurile noastre, și momentele când suntem cât de jos se poate. Și nimeni nu trebuie să ne spună, „Ajutorul este pe drum”. Pentru că Biblia mea și a ta ne spune: „Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi.”

Acesta este un fragment din predica „Dumnezeu nu este departe de niciunul dintre noi” ținută la conferința Fellowship din anul 2024.