Vreau să vă dau un citat din Hiebert. „Dragostea creștină nu subestimează și nu ignoră legăturile naturale de familie. Ea le acordă importanța cuvenită și îi condamnă pe cei care nu au afecțiune naturală.”
Acum, ce vrea să spună cu asta? Iată ce vrea să spună. El practic face referire la cei super spirituali. Cei care sunt acum creștini, aparțin unei anumite biserici, poate un tip de biserică foarte exclusivist și, din această cauză, ei nu mai acordă respectul cuvenit sau atenția față de relațiile lor naturale din această lume, care sunt, de asemenea, rânduite de Dumnezeu. Adică își neglijează familiile fizice, apropiate sau depărtate, și se retrag din lumea necredincioasă.
Deci, atunci când vorbim despre dragostea specială pentru frații și surorile noastre în Hristos, nu aprobăm o astfel de atitudine aici, în această biserică. Și vreau să clarific acest lucru. De ce? Datorită anumitor lucruri care s-au întâmplat recent. Am avut de-a face cu un fel de grupuri ciudate care au dat învățături ciudate și a trebuit să ajutăm oamenii și să-i corectăm în această chestiune.
Dar, de asemenea, vreau să înțelegeți: există un text în Biblie pe care sectele îl folosesc, dar în mod greșit. Îl distorsionează, și o fac pentru a-și izola membrii de familiile lor naturale. Și vreau să vă dau acel text. Este în Luca 14:26. Isus a spus: „Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.” Acum vedeți cum anumite secte, grupuri exclusiviste, ar putea folosi asta pentru a separa oamenii de familiile lor sau de lumea necredincioasă. Acum, Isus nu promovează ura în contextul familiei naturale, deloc. Isus nu promovează ura față de lumea necredincioasă sau izolarea de ea. Pavel a spus foarte clar că, deși nu suntem din lume, suntem în această lume. Isus nu face astfel de lucruri pentru că atunci El ar contrazice Legea lui Dumnezeu din care a spus că nicio iotă sau o frântură de slovă nu va trece vreodată. Deci ce face Isus? Ne dă o hiperbolă. Un mod de vorbire exagerat pentru a sublinia un anumit lucru. Și care este acel lucru? Faptul că Lui i se cuvine loialitatea supremă, chiar și cu prețul, uneori, al celor mai apropiate relații umane pe care le avem. Dar vorbește și despre aspectele fundamentale legate de cine este El și ce înseamnă să fii creștin. El nu vorbește neapărat despre acești oameni care vor atrage alți oameni în congregația lor, ca și cum aceea ar fi singura congregație de pe planetă, și îi vor separa de toți ceilalți.
Acum, vreau să spun aceasta. Ori de câte ori este posibil, în ceea ce ne privește pe tine și pe mine… Ori de câte ori este posibil, ar trebui să facem tot ce ne stă în putere pentru a menține cele mai bune relații posibile, cu cei din afara bisericii. Mai ales cu propria noastră familie. Părinții noștri, mamele noastre, frații și surorile noastre. Și ar trebui să căutăm să menținem, pe cât putem, relații cu oamenii din lumea necredincioasă. Desigur că ar trebui. Dar dați-mi voie să spun și asta: în acele relații, deși trebuie să predicăm Evanghelia lui Isus Hristos, când se ivește ocazia, când Dumnezeu deschide ușa, și trebuie să trăim, cu siguranță, viața creștină înaintea lumii necredincioase, fără compromis, totuși, în același timp, Dumnezeu nu te-a făcut sau nu te-a chemat să fii șeriful eticii. Mă înțelegi? El nu te-a chemat să mergi și să corectezi întreaga lume necredincioasă. Regulile tale nu îi vor ajuta, în special cele care sunt deduceri de-ale tale și care nu reies cu adevărat din Scriptură. Ei nu au nevoie de un curs de etică, ci au nevoie de Evanghelia lui Isus Hristos. Înțelegi? Și trebuie să o vadă în trăirea ta, prietene. Și ce înseamnă asta? Da, spune adevărul. Dar nu cu o voce de condamnare de fiecare dată când intri într-o conversație cu lumea necredincioasă. Nu băgându-le de vină de fiecare dată când îi vezi că fac ceva greșit. Ci arătând compasiune, dragoste, har, bunăvoință, dragostea care acoperă o mulțime de păcate și, da, chiar și pe tine, în sfințenia ta, suportându-le păcatele. Când vorbesc cum nu trebuie în fața ta. Nu înseamnă că ar trebui să îi corectezi de fiecare dată, ci poate că ar trebui doar să suporți acel lucru. Știu că doare. Dare e vorba de compasiune, de bunătate și de Evanghelie. Evanghelie și iar Evanghelie. Trebuie să ne evanghelizăm familiile, trebuie să evanghelizăm oamenii.
Acum că v-am spus toate acestea, sper că și înțelegeți.
