Ceea ce îl caracterizează pe creștin nu este că el nu face lucruri rele, ci că este plin de râvnă pentru fapte bune. Trebuie să ne depărtăm de un creștinism care pune accent pe partea negativă; în care atenția este pe tot ceea ce nu faci.
Știți ce fel de Isus nu găsiți în Bibliile voastre? Nu găsim un Isus care nu a fumat, nu a băut, nu s-a uitat la filme cu restricție de vârstă, nu și-a trimis copiii la școala publică și nu a întârziat la biserică. Nu găsim acel Hristos. Voi spuneți: Ce?? Ascultați. Ce vreau să scot în evidență este că: nu găsiți acest Hristos cu accente negative pe paginile Bibliei voastre. Fapte 10:38 nu spune că Isus umbla din loc în loc nefăcând rele. Nu acesta este Isus al Bibliei. Spuneți: Ce? Vrei să spui că făcea rele? Nu, eu doar spun că nu aceasta este problema.
Atât de adesea găsești oameni religioși – care se pretind creștini – și care spun: „Păi, ce e rău în asta?” „Păi, eu nu fac cealaltă.” Știți, atitudinea fundamentalistă tipică: „Eu nu beau. Nu fumez. Nu dansez.” Ok, și? Voi spuneți: Ce, păstorul spune că poți? Eu spun următorul lucru: noi suntem chemați să fim urmași ai lui Hristos.
Când faci inventarul spiritual, sigur că e bine dacă nu te-ai uitat la pornografie săptămâna aceasta. E minunat dacă nu ți-ai bătut nevasta săptămâna aceasta. Fraților, acele lucruri sunt evidente. Dacă acesta este nivelul la care încerci să-ți trăiești viața creștină, prietene, înseamnă că nu ai înțeles deloc de ce Isus Hristos a salvat un popor. Ai citit vreodată? El Și-a câștigat un popor ca să fie al Lui. Și ce avea să îi carecterizeze pe ei cel mai mult? Faptul că ei nu fac rele? Fraților, faptul că ei aveau să fie plini de râvnă pentru fapte bune. Despre asta e vorba.
Depărtați-vă de acest soi de creștinism orientat spre negativ. Știți, îi întrebi pe unii oameni despre creștinismul lor și e ca și cum totul este negativ. Totul e despre ceea ce ei nu fac. Ascultați, Isus nu ne-a salvat doar ca să încetăm să facem lucruri rele. Desigur că a făcut și asta. Sigur că, prin Duhul, trebuie să dai morții faptele trupului. Sigur că da. Dar e vorba de a face bine; de a face bine. Aceasta este voia lui Dumnezeu, ca făcând ce este bine să astupi gura oamenilor neștiutori și proști.
În același fel, nu spune Scriptura să lași lumina ta să lumineze înaintea oamenilor ca ei să vadă faptele tale bune și să slăvească pe Tatăl tău care este în ceruri? Chiar și în Efeseni am întâlnit această idee. Noi suntem lucrarea Lui, creați în Hristos Isus pentru fapte bune. Fraților, aceasta este esența. Din nou spun, când vorbim despre a face din a te ruga prima strădanie a vieții tale, una dintre primele strădanii ale vieților noastre este să facem bine.
Pentru atât de mulți oameni înseamnă doar „Nu am lipsit de la biserică duminică.” Ascultați, a merge la biserică e un lucru bun. A nu părăsi adunarea este un lucru bun. Dar de ce ne adunăm? Ca să ne îndemnăm unii pe alții la dragoste și la fapte bune. Vedeți, aceasta este problema. Faptul că ești aici e doar pentru a te echipa pentru adevărata muncă: de a ieși pe ușile acestea și între ceilalți frați și în lume, în mijlocul acestei lumi.
Frați și surori, faceți binele. Lăsați ca acesta să fie steagul care flutură deasupra vieții voastre. Faceți binele. Nu vă trăiți viața doar fără să vă îmbătați și apoi căutând în mod egoist să trăiți pentru propriul profit, pentru propriul bine. Căutați orice ocazie de a face bine. Căutați oportunități. În rugăciunea ta privată, cere-I lui Dumnezeu: „Te rog, deschide uși.”
Este uimitor de câte ori soția mea a spus: „I-am cerut Domnului să îmi dea o oportunitate de a vesti Evanghelia și El a adus-o.” Aproape instantaneu. În acea zi. Imediat. Și pentru mine este adevărat acest lucru. Îi ceri Domnului oportunități de a face binele, iar ușa ți se va deschide. Doar cere-I. Cere-I.
