Tineri şi tinere, acest lucru este periculos în special pentru voi. Aţi auzit despre Isus Hristos. Aţi fost expuşi… fraţilor, vă spun, acesta este un pericol real. Sunteţi tineri. Sunteţi la colegiu. Întâlniţi prin campus unii tineri cu râvnă, care poartă tricouri inscripţionate: „Isus Hristos m-a salvat de pornografie”; sau… ce scrie pe acela? „Isus Hristos salvează de sub puterea păcatului”. Îi vezi pe acei tineri care poartă acele tricouri, asculţi ceva de Paul Washer, mai vezi ceva şi pe internet, sau eşti expus la un mesaj de John Piper. Te entuziasmezi şi tu, poate vii la o biserică, aceasta sau alta, eşti cumva prins de această mişcare. Te implici în câteva activităţi aici la Grace House. O perioadă mergi în evanghelizări. Eşti prins de aceste activităţi, dar ce se întâmplă apoi? Tu nu Îl cauţi cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Începi să înlocuieşti rugăciunea cu alte lucruri. Înlocuieşti timpul de citire a Cuvântului cu alte lucruri. Şi deodată… apare păcatul sexual. Acesta e unul periculos. Începi să îi cedezi teren. Fraţilor, copiii lui Dumnezeu pot cădea şi Dumnezeu îi ridică cu îndurare.
Dar trebuie să te fereşti pentru că este o înşelăciune în păcat. Apare o împietrire faţă de Dumnezeu când începem să suprimăm adevărul, iar dacă te joci cu păcatul, dacă devine pentru tine ceva obişnuit, e valabilă avertizarea din Evrei: ai grijă să nu aluneci. Începi să aluneci.
Şi ştii ce se poate întâmpla? Înainte să realizezi, când te vei uita înapoi, te vei întreba unde au trecut? ani au trecut şi… Vă amintiţi de omul din celula cu gratii de fier din Călătoria Creştinului? ‘Nu mai sunt ce am fost odată.’ ‘Ce ai fost?’ ‘Mărturiseam că am o religie.’ A avut odată o mărturie bună; acum este omul din celula cu gratii de fier. Creştinul argumentează cu el: ‘Sigur, sigur Dumnezeu este milos.’ Dar omul din celula cu gratii de fier spune că acolo nu mai e loc de pocăinţă; acolo este doar o aşteptare sigură şi plină de groază a judecăţii. Dar de ce, de ce nu Îi ceri ajutorul?
Dar poţi vedea.. Fraţilor, fraţilor, ascultaţi-mă. Oricine poate veni la Hristos oricând doreşte să vină.
Dar nu ştiţi ce înseamnă împietrirea? Împietrirea este atunci când nu-ţi mai pasă; împietrirea este când devii nepăsător şi nu mai simţi. Nu mai simţi regret, sau remuşcare, sau mâhnire, sau goliciune, sau răceală; eşti aşa, dar nu mai simţi; asta înseamnă împietrirea. Împietrirea implică insensibilitate; nu mai simţi când ceva te atinge. Nu mai simţi condamnare pentru păcat. Ai suprimat-o.
Da, fraţilor! Orice om care vrea, poate veni la Hristos imediat; orice femeie care însetează, care e flămândă; fie că eşti sau nu salvat. Oricine vrea, poate să Îl caute pe Dumnezeu şi poate veni la Hristos pentru ajutor şi speranţă. Oriunde te-ai afla.
Dar nu te vei duce dacă setea a dispărut. Nu te vei duce dacă s-a instalat împietrirea. Şi pot să îţi spun că este minunat, dincolo de imaginaţie, faptul că neprihănirea lui Dumnezeu s-a arătat. E un fapt glorios ca un păcătos zdrobit, care vede că nu merită decât iadul, să descopere adevărul că există o neprihănire a lui Dumnezeu care nu se câştigă pe calea Legii. Şi după ce am încălcat Legea din nou şi din nou şi din nou, şi sunt pângărit, sunt rău, sunt murdar, sunt întinat, îmi spui că este o cale pentru ca eu să mă împac cu Dumnezeu, să Îl am pe Dumnezeu ca Tată şi Prieten, iar pe Hristos ca Mire şi că pot fi salvat şi pot ajunge în rai, dar nu prin meritele mele, ci doar datorită lui Hristos şi perfecţiunii Lui.
Da! Este un adevăr atât de măreţ! Dar dacă te joci cu uşurătate cu acest adevăr şi începi să îl vinzi pentru păcat, următorul pas este că vei cădea înapoi în robia păcatului sexual şi acesta se adânceşte din ce în ce mai mult şi devine tot mai deviant. Şi Dumnezeu îi lasă pe oameni în voia minţii lor. Dumnezeu îi lasă pradă unor patimi scârboase. Efectele păcatului care împietreşte le vedeţi în Evrei 3, 12, 13, 14. Împietrirea e înşelătoare, fraţilor, e înşelătoare. Să vă spun una din minciunile cu care vine.
‘Vino şi joacă-te cu mine doar puţin. Ştiu că eşti creştin, ştiu că Îl urmezi pe Hristos. Ştiu că L-ai căutat pe Dumnezeu, acum relaxează-te. Las-o mai uşor! Acei tipi din biserică sunt chiar agresivi, sunt legalişti. Petrece-ţi timpul cu tipii care ştiu să trăiască mai uşor. Nu trebuie să fii prea strict, acei tipi sunt radicali. Aşa multă religie nu e bună pentru tine. Ce, vrei ca oameni să creadă că eşti sectant sau aşa ceva? Nu trebuie să te rogi şi să posteşti chiar aşa, nu trebuie să fii aşa strict.’ Păcatul va spune: ‘Vino, doar gustă-mă, doar joacă-te cu mine puţin.’ Dar e înşelător, e mincinos. A pus momeala acolo: ‘Doar vino şi mănâncă fructele mele puţin şi mai târziu poţi fii iar creştin.’
Dar vezi că ceea ce se întâmplă, acest lucru împietreşte. Şi apoi ceva începe să se întâmple. Fraţilor… vă spun. Sunt oameni – şi ştiu asta, fraţilor, am văzut cazuri – oameni care Îl căutau pe Dumnezeu, erau folosiţi de Dumnezeu, dar apoi s-au jucat cu păcatul. Cred că sunt oameni mântuiţi şi cred că Dumnezeu îi va ajuta să ajungă cu bine la final, dar nu mai sunt ceea ce au fost odată. Au căzut în păcat. Şi ceva s-a stricat şi pare că niciodată nu a mai fost reparat. Trebuie să fim foarte atenţi. Fraţilor, ceea ce vă spun este aceasta: acest mesaj este aşa de glorios: despre neprihănirea lui Dumnezeu care poate fi căpătată prin meritele lui Hristos, prin credinţa în El. Nu vrei să te joci cu asta. Fraţi şi surori, este gratuit, totul este prin har, dar Dumnezeu ne spune: ‘Fereşte-te să nu suprimi adevărul, fereşte-te să nu devii împietrit prin păcat.’
Vă spun, totul este prin har, dar dacă tu crezi că harul lui Dumnezeu te primeşte, când Îi suprimi gloria, înlocuindu-L pe El şi Fiul Său pentru păcat… Dacă tu crezi că te poţi juca cu efectele păcatului înşelător, care duce la împietrire, fără să existe repercusiuni, şi apoi harul să strălucească peste păcatul tău, atunci tu nu înţelegi corect Biblia.
Este gratuit? În întregime gratuit. Pentru cel mai mare dintre păcătoşi. Dar este atât de extraordinar… Fraţilor, despre asta a scris autorul cărţii Evrei: Să apuci încrederea pe care ţi-o dă acest mesaj: încrederea că nu mai este nicio condamnare în Hristos. Şi să te prinzi de aceasta, să te ţii strâns de Hristos şi să nu renunţi la El pentru nimic. Şi să nu-L dai pe El pentru niciun păcat, pentru niciun om, pentru niciun prieten, pentru nimeni care ar veni să te facă să o laşi mai moale, să trăieşti mai uşor, să iei o pauză şi să te odihneşti, să nu fi aşa de radical şi aşa de ciudat, să nu fi aşa de implicat în evanghelizare, să nu îţi petreci viaţa în felul acesta; să nu fi gata chiar să mori şi să laşi totul; doar să o laşi mai uşor, pentru că asta nu e cea mai bună religie, există şi o altă cale.
Este ca în Călătoria Creştinului. Există mereu posibilitatea să spui: ‘Calea asta e grea, vei întâlni multe pericole pe ea; pe calea asta vei avea tot felul de bătălii cu diavolul; pe calea asta va fi greu; calea asta te va costa în tot felul… Ia-o pe cealaltă cale… şi aceea duce la viaţă. Doar că e mai uşoară.’ Fraţilor, El a spus-o: ‘Dacă vrea cineva să vină după Mine, să-şi ia crucea’ El a spus: ‘Dacă nu eşti gata să faci asta, nu eşti vrednic de Mine.’ Fraţilor, hotărâţi azi cui vreţi să slujiţi. Totul e în joc, fraţilor. Când Scriptura spune că Împărăţia lui Dumnezeu se ia cu năvala, şi că cei care dau năvală pun mâna pe ea, fraţilor, nu leneşii… leneşii nu reuşesc. E o luptă… E o luptă a credinţei. Ne luptăm lupta cea bună a credinţei. Da, „cel neprihănit va trăi prin credinţă”, începem şi încheiem prin credinţă; şi mergem din credinţă în credinţă. Dar fraţilor, este o luptă a credinţei, e o luptă bună a credinţei şi trebuie să rămâi statornic şi să lupţi. Doar prin har, doar prin ceea ce Hristos dă.
Şi despre aceasta este vorba, fraţilor. Să nu înţelegeţi greşit. Neprihănirea lui Dumnezeu, prin credinţă, este cea care ne dă putere să trăim viaţa aceasta. Cu alte cuvinte, trebuie să ne întoarcem din nou şi din nou şi să privim la ceea ce Hristos a câştigat pentru noi şi la moartea pe care a suferit-o pentru noi. În aceasta trebuie să ne ancorăm.
Nu este nicio condamnare, „astfel dar, nu este nicio condamnare”. Să privim la această realitate: El care nu făcuse niciun păcat, S-a făcut păcat pentru noi. Eu, un păcătos, sunt făcut acum neprihănirea lui Dumnezeu. Neprihănirea Lui mi-a fost atribuită, păcatul meu a fost pus asupra Lui. Mă întorc mereu la acest adevăr. Nu mai este nicio condamnare pentru mine, sunt împăcat cu Dumnezeu; ceea ce voi primi la final, nu e datorat performanţelor mele.
Dar pe măsură ce rămân cu mintea aţintită la această realitate în Hristos, puterea învierii este eliberată în viaţa mea ca să pot lupta această luptă bună A CREDINŢEI. Amintiţi-vă că credinţa înseamnă a privi în afara noastră; nu înseamnă să mă examinez constant, pentru a-mi vedea performanţele. Dacă faci asta, descurajezi, cazi, nu mai ai putere, şi vei ajunge în final într-un loc în care nu vrei, pentru că nu este nicio putere în aceasta. Dacă te tot uiţi la tine însuţi, vei ajunge un nenorocit. Trebuie să privim ţintă la Hristos. Este o neprihănire a lui Hristos pe care o primim prin El. Este PENTRU NOI, câştigată de Hristos. Este meritul Lui, El a lucrat şi a suferit pentru ea. Priveşte la Hristos, când împlinea această neprihănire, i-a spus lui Ioan Botezătorul: ‘Trebuie să fiu botezat, trebuie să împlinesc tot ce trebuie cu privire la neprihănire, trebuie să fac această lucrare.’ Şi aşa a făcut. „Prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.” Prin lucrarea Unuia, prin meritele Unuia… Aşa e scris în Romani 5: prin meritele Unuia, mulţi sunt făcuţi neprihăniţi. Sunt declaraţi drepţi. Trebuie să revenim la această realitate, trebuie să trăim conform acestei realităţi. Trebuie să medităm la această realitate. Fraţilor, acolo… Şi nu vă lăsaţi de această realitate. Despre asta este vorba. Aşa trebuie să trăiască cel neprihănit. Din credinţa în Hristos, în credinţa în Hristos. Totdeauna privind la El. Fraţilor, ceea ce am spus până acum e că atunci când te îndepărtezi de acest adevăr, când îl dai la schimb pentru orice altceva, atunci încep să apară realităţile înşelătoare, care te împietresc, ale păcatului. Amintiţi-vă: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer”, iar când oamenii caută să suprime adevărul, când ajungi într-un punct în care gloriile crucii şi gloriile lui Hristos începi să le schimbi cu jucăriile şi mărunţişurile lumii, fiţi atenţi, prieteni, împietrirea lucrează şi Dumnezeu te lasă în voia minţii tale. Îţi spun: dacă a existat o zi când alergai în aceeaşi direcţie cu mulţimea creştină, a avut loc o schimbare în viaţa ta şi deodată te găseşti căzând în strânsoarea păcatului sexual din nou… Teme-te! Roagă-L pe Domnul, fugi înapoi, agaţă-te de Hristos, priveşte la El, cheamă-L. Eşti pe o pantă lunecoasă; şi oamenii cad astfel tot timpul; Dacă nu ar cădea astfel, nu am avea toate acele atenţionări în Scriptură. Fraţilor, este un imperativ, ţineţi-vă de această realitate, gândiţi-vă mult la ea: neprihănirea lui Dumnezeu care este pentru mine. Oh! Pe care nu a trebuit să o câştig eu!
