Aceste citate creștine sunt extrase din cărți și predici ale unor credincioși evlavioși. Sperăm că ele te vor provoca și te vor încuraja în timp ce alergi în această cursă pentru Domnul Isus. (Pentru a distribui citatele care sunt în format imagine, le poți descărca făcând click pe imagine.)
Învierea Domnului nostru, potrivit Scripturii, a însemnat acceptarea jertfei Sale. Prin faptul că Domnul Isus Hristos a înviat din morți, s-a dat dovada că El a îndurat în întregime pedeapsa pe care o merita vina umană. „Sufletul care păcătuiește, acela va muri” – aceasta este hotărârea Dumnezeului cerului. Isus stă în locul păcătosului și moare: iar când a terminat această lucrare, nimic altceva nu I s-a mai putut cere, pentru că cel care a murit este liber de lege. Dacă iei un om care este vinovat de o ofensă capitală: el este condamnat la a fi spânzurat și este spânzurat până moare – ce altceva mai poate să îi facă legea? A terminat-o cu el, deoarece și-a executat sentința asupra lui; dacă ar putea fi readus la viață, el ar fi achitat în fața legii; nimeni din toată stăpânirea Majestății Sale [Regina Victoria] nu l-ar putea atinge – el a suferit pedeapsa. Deci când Domnul nostru Isus a înviat din morți, după ce a murit mai întâi, El plătise în întregime pedeapsa, nemaiavând nicio datorie. Tu și cu mine suntem achitați în fața cerințelor legii, pentru că Isus a stat în locul nostru, iar Dumnezeu nu va cere plata și de la noi și de la Înlocuitorul nostru: ar fi contrar dreptății să dai în judecată și pe Garant și pe cei în locul cărora s-a pus garant. Iar acum, bucurie peste bucurie! Povara datoriei care odată apăsa asupra Înlocuitorului a fost îndepărtată de El Însuși; El, prin moartea pe care a suferit-o, a justificat dreptatea și a satisfăcut legea. Acum și păcătosul și Garantul sunt liberi. Este o mare bucurie, o bucurie pentru care să facem harfele de aur să cânte o muzică și mai înălțătoare.
Oamenii judecă creștinismul după ceea ce văd în noi. Și nu doar atât, ei Îl văd pe Hristos prin ceea ce văd în noi, Îl văd pe Dumnezeu prin intermediul nostru. Noi Îl reprezentăm pe Dumnezeu, pe Hristos, Evanghelia mântuirii și întreg mesajul creștin. Noi suntem reprezentanții acestui mesaj. Oamenii îl judecă în întregime prin ceea ce ei văd în noi. Ei nu citesc Biblia sau cărți despre Biblie. Noi le reprezentăm. Așa că oamenii ne observă! Iată de ce apostolul spune că trebuie să răscumpărăm timpul și să fructificăm orice oportunitate. Dumnezeu a adus deseori oameni la pocăință și mântuire pur și simplu făcându-i să îi vadă pe alți creștini; văzându-i, acei oameni au avut un sentiment de condamnare și, în același timp, au simțit ceva care îi atrăgea către creștinism. Iată de ce suntem chemați să fim veghetori, spune apostolul.
„La început, Dumnezeu”. Aceasta nu este doar prima expresie din Sfânta Scriptură, ci trebuie să fie și prima axiomă a întregii filozofii adevărate – de exemplu filozofia istoriei omenirii. În loc să începem cu omul și lumea lui și să încercăm să ne îndreptăm raționamentul înapoi către Dumnezeu, trebuie să începem de la Dumnezeu și să raționăm înainte către om și lumea în care el există.
Răbdarea creștină în necazuri („îndelunga răbdare”) este un rod supranatural al Duhului lui Dumnezeu (Gal. 5:22). Necredincioșii se pot resemna cu durere înaintea circumstanțelor pe care nu le pot schimba, dar credincioșii perseverează în credință, știind și crezând că cele mai mari rele vor fi îndreptate spre folosul lor și vor lucra spre binele lor în mâinile unui Dumnezeu iubitor și credincios.
Sfatul meu este acesta: în toate rugăciunile din odăița ta, însetează și tânjește după părtășia cu Dumnezeu. În toate meditațiile tale personale, nu te mulțumi cu nimic mai prejos de părtășia cu Dumnezeu, cu nimic mai prejos de bucuria dulce și spirituală a lui Dumnezeu.
Pentru creștin, pentru cel care se încrede mai degrabă în lucrarea lui Isus Hristos decât în propriile eforturi, pentru aceia care se odihnesc prin credință în Isus, fiecare zi este o zi de Sabat! Fiecare zi este o celebrare a faptului că noi nu trebuie să facem nicio lucrare spirituală sau fizică pentru a câștiga acceptarea din partea lui Dumnezeu. Noi suntem acceptați de El prin credința în lucrările lui Isus Hristos. Dacă ești un copil al lui Dumnezeu, născut din nou, care te încrezi în Isus pentru a fi acceptat de Dumnezeu în loc să te încrezi în propriile fapte și eforturi, atunci tu experimentezi adevăratul înțeles al Sabatului douăzeci și patru de ore pe zi, șapte zile pe săptămână. Eu țin Sabatul în fiecare moment al fiecărei zile în măsura în care mă odihnesc în lucrarea lui Hristos făcută pentru mine. Astfel, pentru creștin, Isus este odihna noastră de Sabat!
Dacă acest nou an va fi plin de necredință, va fi cu siguranță întunecat și mohorât. Dacă va fi cufundat în credință, va fi plin de binecuvântare. Dacă Îl vom crede pe Dumnezeul nostru așa cum merită să fie crezut, calea noastră va trece pe la apele de odihnă, iar odihna noastră va fi în pășuni verzi. Încrezându-ne în Domnul, vom fi pregătiți pentru încercări, și chiar le vom întâmpina ca pe niște corăbii negre încărcate cu comori strălucitoare.
Adevărul este că fără Hristos nu există fericire în această lume! Doar El poate da Mângâietorul care rămâne pentru totdeauna.
El este soarele – fără El oamenii nu simt niciodată căldură.
El este lumina – fără El oamenii sunt totdeauna în întuneric.
El este pâinea – fără El oamenii sunt mereu flămânzi.
El este apa – fără El oamenii sunt mereu însetați.
Dă-le ce dorești. Pune-i oriunde vrei. Înconjoară-i cu toate plăcerile la care te poți gândi. Nu se va schimba nimic. Fără Hristos, Prințul păcii, omul nu poate fi fericit.
Când apostolul Pavel a vrut să spună că Evanghelia a fost predicată, el a spus: „Hristos a fost predicat”, pentru că Evanghelia este Hristos Însuși. Dacă vrei să cunoști ce a învățat Hristos, cunoaște-l pe El. El este întruparea acelui adevăr care prin El și în El este revelat fiilor oamenilor.
Sclavii nu tânjesc după prezența stăpânilor lor; fiii sunt cei care doresc să fie cu tatăl lor. Dacă însetezi și tânjești după Dumnezeu, ești un fiu adevărat al Celui Preaînalt.
Isus nu este o cale bună spre cer, nici măcar cea mai bună cale. El este singura cale spre cer.
Dragilor, dacă vreunul dintre voi umblă după o neprihănire dată de faptele sau de rugăciunile proprii, nu cred că putem spune că aceasta este dovada unei vieți noi.
Crucea este locul unde ne întâlnim cu Dumnezeu și unde Dumnezeu se întâlnește cu noi într-o relație de prietenie, dragoste și bucurie. Este locul unde Tatăl îl întâlnește pe fiul risipitor și îl îmbrățisează. Doar în acest loc și doar sub acest lemn este posibil ca păcătosul și Dumnezeu să se privească unul pe altul în față, fără frică pe de o parte și fără dezgust pe cealaltă parte. La cruce, Dumnezeu vorbește cu noi și tot la cruce noi Îi vorbim. La cruce, noi luăm Mielul, punem mâinile asupra Lui, Îl aducem înaintea lui Dumnezeu ca fiind al nostru, și ne mărturisim păcatele înaintea Lui, așa încât tot răul din noi, care ne desparte de Dumnezeu, să fie transferat Mielului, ca să poată fi adus de El pe altar și mistuit acolo, așa încât să nu mai împiedice întâlnirea noastră cu Dumnezeu.
Nimic în afară de Dumnezeu nu poate satisface inima omului.
Iertarea este scrisă pe cruce – viața veșnică – mântuirea. Tâlharul mântuit, care a mers de la cruce în Paradis, este pentru noi o ilustrație minunată a puterii mântuitoare a crucii. Dacă vrem să fim mântuiți, trebuie să nu știm nimic altceva decât pe Isus Hristos și pe El răstignit (1 Corinteni 2:2). Pe cruce este scrisă vestea minunată, vestea bună a unei mântuiri fără plată pentru cei pierduți, mântuirea prin Acela care a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut; Acela care, pe lemnul morții, a purtat vinovăția lor în trupul Său și acum Își trimite mesajul glorios – vestea crucii mântuitoare.