Fraților, bătălia este la nivelul minții, gândurile noastre trebuie să fie supuse lui Hristos. Gândurile noastre trebuie să fie pătrunse de Cuvântul lui Dumnezeu.
Fraților, știți ce face Pavel? Gândiți-vă împreună cu mine! El îți prezintă felul de a trăi al neamurilor pentru a te gândi la el, pentru a-l analiza. El îl pune înaintea gândurilor tale ca să îl poți analiza, să-l poți privi și să spui: „Da, felul de a trăi al neamurilor este deșert.” Iar apoi auzi un mesaj ca cel de acum câteva săptămâni, despre deșertăciunea minții și începi să realizezi, „Uau, noi am fost așa! Am fost deșerți. Toate lucrurile cărora ne-am dăruit viața, au fost deșertăciune!” Și astfel, începem să gândim în acest mod. Oricând apare tentația de a ne întoarce în lume, de a ne întoarce la ispitele acestor lucruri care ademenesc, putem gândi, putem gândi logic. Putem să ne trezim dimineața și să ne gândim, „Nu vreau să-mi irosesc viața. Trebuie să mă îmbrac cu omul cel nou.” Vedeți fraților, începem să gândim. Aici este câștigată bătălia.
Vă pot garanta că dacă sunt unii dintre voi care susțineți că sunteți creștini și vă zbateți prin viață, nu gândiți corect. Nu l-ați învățat pe Hristos, nu ați gândit corect despre Hristos; nu L-ați învățat corect. Ceva nu este în regulă.
Fraților, când îți umpli mereu mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu, „Cuvântul Tău este adevărul”, vom fi sfințiți prin acel adevăr. Pentru că acel adevăr pătrunde în minte, el înfluențează modul în care gândim. Acel adevăr intră și ne face liberi pentru că începe să ne controleze. Ne constrânge și ne conduce în direcții care sunt corecte și pe care Dumnezeu le aprobă. Fraților, asta e. Așa te dezbraci de cele vechi, încetezi să mai gândești așa cum obișnuiai să gândești.
De fapt, de ce anume este condus omul cel vechi? De dorințe stricate. Și în loc să fii condus de dorințe stricate, începi să fii condus de adevăr. De o minte care gândește cu adevărat. De o minte care vede lucrurile corect.
Fraților, când începi să măsori lucrurile… am mai vorbit despre acest lucru cu alte ocazii. Fraților, este un mod în care oamenii trăiesc, când încep să realizeze, „Uau, viața mea e scurtă. O trăiesc doar o dată și tot ce fac aici contează. Și voi sta înaintea lui Hristos într-o zi și voi fi judecat pentru asta.” Începi să lași acel adevăr să te controleze toată ziua. Fraților, când eram pierduți, încercam să nu ne gândim la asta! Încercam să nu ne gândim la moarte! Încercam să nu ne gândim la judecată! Încercam să nu ne gândim la consecințele păcatului. Încercam să nu ne gândim la iad. Nu voiam să ne gândim la asta. Fraților, mințile noastre au fost luminate acum. Putem primi adevărul și ne putem gândi, „Uau, știi, la urma urmei, păcatul niciodată nu mi-a adus satisfacție, când eram pierdut. Niciodată nu a realizat și nu mi-a dat ce mi-a promis. Niciodată nu a adus fericire în viața mea.” Ce vei face acum? Vei înceta să te mai gândești la acest lucru? Vei înceta să te gândești la deșertăciune? Vedeți, Pavel expune aceasta pentru ca să te gândești și să poți spune: „Da, exact așa era viața mea! Era lacomă, plină de senzualitate, și eram împietrit și străin de viața lui Dumnezeu, și da, văd că totul este adevărat!” Iar acum începi să te gândești, „Păi, stai puțin. Isus a venit în această lume, și I-au pus numele Isus pentru că avea să mă salveze din păcatele mele.” Și începi să te gândești, El a venit în această lume să mă elibereze din acest veac rău. Și începi să te gândești: există în mine o putere de o mărime incomensurabilă! Și începi să te gândești: dacă nu am sfințenie în viața mea, citesc undeva în 2 Timotei că nu sunt un vas potrivit pentru a fi folosit de Stăpân. Deci dacă chiar vreau ca viața mea să fie cu folos, trebuie să fie caracterizată de sfințenie. Trebuie să mă străduiesc. Începi să gândești.
Știți, apostolul Ioan o exprimă astfel: nu știm ce vom fi, dar știm aceasta, că atunci când Îl vom vedea, vom fi ca El. Și spune că oricine are această nădejde se curățește. Care este logica acestui lucru? Ei bine, logica este aceasta. Dacă cred că El m-a salvat pentru ca să mă prezinte sfânt și fără vină înaintea Lui, dacă cred că a venit în această lume pentru a frânge puterea păcatului în viața mea, și pentru a mă face liber ca să am râvnă pentru fapte bune; dacă cred că va fi o zi în care voi sta înaintea Lui și voi da socoteală; dacă cred că El este însăși imaginea frumuseții și este însăși calea de a fi folositor în această viață… Și gândesc asta tot timpul… Gândesc! Gândesc! Trebuie să gândim și iar să gândim.
Fraților, gândiți-vă la ce se întâmplă în mintea cuiva care Îl învață pe Hristos, care Îl aude pe Hristos, care este învățat de Hristos. Ce se întâmplă? Ei bine, acea persoană privește, meditează. Gândește, se gândește la ce a învățat și spune, „Asta e cu adevărat important. Acesta este cel mai important lucru pe care l-am auzit, asta e totul! Acesta este adevărul!” Nu doar că, da, sunt și alte lucruri în această lume care sunt adevărate, ci că acesta este ADEVĂRUL. Am găsit ceva care este adevărul însuși. Am găsit ceva care este mai presus de orice alt lucru. Voi lepăda toate celelalte lucruri, decât să-l lepăd pe acesta. Voi sacrifica totul atâta timp cât îl pot avea pe acesta despre care am învățat. Mesajul lui Hristos începe să-l prindă, îl ține, îl captează. Îi pătrunde gândirea.
Când te trezești dimineața și te gândești cât de prețios este Hristos, când te gândești cât de frumos este El, când te gândești: „Vreau să mă apropii de El. Vreau ca El să îmi vorbească astăzi. Vreau să-I cunosc prezența manifestată în viața mea, vreau să o simt, să cunosc bucuria ei, să o simt arzând în mine.” Dar îmi dau seama că sunt lucruri pe care le pot face în viața mea, care pot împiedica acest lucru, care pot întrista Duhul. Vezi, tu gândești, „Nu vreau să se întâmple asta. Voi cauta să trăiesc curat.” Și tot timpul noi suntem conduși din interior. Suntem conduși de adevăr în interiorul nostru. Suntem conduși de modul în care gândim. Fraților, acesta este miezul problemei. Acesta e. De aceea Scriptura este absolut crucială pentru viața ta. Fraților, vă voi spune și acest lucru. Dacă suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, dacă acest lucru este adevărat… Te trezești și realizezi, Dumnezeu m-a salvat, sunt un copil de Dumnezeu. El m-a creat și a pus imaginea Lui în mine. Puteți măcar să vă imaginați ce a spus Petru? Suntem posesori ai naturii dumnezeiești. Este uluitor! Suntem posesori ai naturii dumnezeiești?!
Fraților, unul dintre lucrurile pe care trebuie să le impregnăm în gândirea noastră, dacă într-adevăr Dumnezeu Însuși, dacă asemănarea lui Dumnezeu, imaginea lui Dumnezeu a fost pusă în mine și produce sfințenie și neprihănire, dacă într-adevăr aceasta înseamnă să fii un om nou, atunci fraților, trebuie să fiu stăpânit de un adevăr ca acesta. Trebuie să vin la Cuvântul lui Dumnezeu și trebuie să-L văd pe Dumnezeu în toată neprihănirea Lui, și trebuie sa-L văd pe Dumnezeu în toată sfințenia Lui. Trebuie să o văd. Dumnezeu este Sfânt, Sfânt, Sfânt, tot Pamântul este plin de gloria Lui.
Fraților, aceasta nu îți vă captiva sufletul dacă nu petreci timp în cartea aceasta. Și mă refer, într-un duh de rugăciune, asta face diferența. Stai în Cuvânt și te rogi, Doamne, arată-mi, Doamne învață-mă, arată-mi-Te. Începi să lași teama de Dumnezeu să intre și să te cuprindă. Și Îl vezi pe Dumnezeu în toată gloria Sa, și vezi sfințenia Lui.
Fraților, sfințenia. Vă voi spune aceasta. Teologii încearcă să o explice. Faptul că Dumnezeu este sfânt fără îndoială conține realitatea purității, a faptului de a fi separat, dar știți, toți se luptă cu acest lucru. Și cred că cea mai apropiată modalitate prin care ajungi să înțelegi sfințenia, este pur și simplu să privești la Dumnezeu. Să iei Cuvântul Său descoperit și să găsești… Și vă spun că sfințenia lui Dumnezeu strălucește probabil mai mult decât oriunde, chiar acolo la cruce. A trebuit ca Dumnezeu Însuși să sufere sub mânia lui Dumnezeu. Dumnezeu suferind sub mânia lui Dumnezeu. Sfințenia lui Dumnezeu și ura aceea absolută. El are ochi curați și nu poate să privească păcatul, iar acesta trebuie pedepsit. Și El va zdrobi cu puterea Lui osânditoare acolo unde se află păcatul! Iar Hristos devine păcat.
Vă spun că în primul și în primul rând crucea nu este despre noi. Este despre Numele Sfânt al lui Dumnezeu. Este despre Dumnezeu care se dovedește drept pe Sine Însuși! Fraților, începem să vedem acest lucru și să ne sară în ochi. Și vedem cât de neprihănit este, absolut perfect. Totul cu privire la Dumnezeu este drept, fiecare aspect. Tot ce face este o perfecțiune impecabilă a neprihănirii.
Și fraților, mi-aș dori să pot stoarce toate aceste lucruri de aici acum, dar nu se întâmplă așa. Acest lucru vine printr-o viață petrecută mereu în acest Cuvânt, studiind, meditând, și detașându-te. Fraților, dacă te desprinzi de această carte și nu ești cumva atins, afectat, influențat, sau mișcat de adevărul ei, înseamnă că nu o citești corect.
Fraților, dacă neglijați această carte, pur și simplu nu aveți scuză. Și vreau să spun, citiți-o cu rugăciune. Face o mare diferență când te rogi, când Îl cauți pe Dumnezeu. De multe ori nu avem pentru că nu cerem. Veniți la această carte și insistați. Amintiți-vă, amintiți-vă fraților, amintiți-vă ce v-am subliniat despre rugăciunea lui Pavel din capitolul 1: să ne rugăm ca să putem avea o descoperire a Lui. Avem nevoie de o descoperire a lui Dumnezeu. Avem nevoie de o descoperire a adevărului Său pentru sufletul nostru.
