Având în vedere tragedia din București, cred că Biblia ne dă movite pentru a oferi câteva gânduri cu privire la cele petrecute. Vedem în Luca 13:1-5 că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a folosit tragedia căderii unui turn peste optsprezece inși ca oportunitate de a chema oamenii să se pocăiască și să se întoarcă la DOMNUL. Căderea acelui turn a fost o tragedie, dar și o reamintire a unei tragedii mai mari decât căderea unui turn, tragedia oamenilor care mor fără Isus Hristos, indiferent de felul în care mor. Dacă Cel care a creat Universul și are o înțelepciune infinită se folosește de un astfel de moment, atunci și noi ar trebui să facem la fel. Astfel, vă rog să luați în considerare următoarele:
În primul rând, vreau să îmi exprim condoleanțele celor din România care au pierdut pe cei dragi ai lor. Pot doar să îmi imaginez durerea de a pierde pe cineva pe care îl iubești. Este una ca cineva drag să moară de cancer și să avem timp să ne pregătim și să ne luăm la revedere de la acea persoană. Însă este mult, mult mai greu de suportat atunci când se întâmplă ceva subit și neașteptat – și totuși, cât de mult ne amintește acest lucru despre efemeritatea vieții, a propriei noastre vieți.
În al doilea rând, aceasta ne face să ne gândim la adevărul despre care vorbește Biblia; că toți oamenii vor muri. Noi toți tindem să ne dorim să murim într-un mod care să nu fie oribil, ci ușor; totuși, nouă nu ni se promite acest lucru, dar ni se promite că într-o zi vom muri.
În al treilea rând, ce se va întâmpla după moarte, în ziua când vom muri? Evrei 9:27 spune, „Și, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata”. Tuturor ni se promite o dată când vom sta în sala de judecată a Dumnezeului Cel Viu care ne cunoaște toate gândurile, acțiunile și motivele pentru care am făcut ceea ce am făcut. Cu toții avem o programare care este în așteptare, dar nu știm când va avea loc. Ce este și mai important este că trebuie să avem siguranța că va fi bine de noi în acea zi măreață.
În al patrulea rând, în Luca 13 Isus ne învață că ceilalți păcătoși nu sunt mai buni decât cei care au murit în acel club de noapte. Noi toți am încălcat standardul lui Dumnezeu și merităm o pedeapsă dreaptă pentru păcatele noastre. Indiferent de cum vom muri, întrebarea mai importantă este unde vom merge când vom muri. Vom ajunge direct în sala de judecată a lui Dumnezeu? Tragedia și mai mare este că, în lumina eternității, cei mai mulți oameni pier în păcatele lor. Isus a spus în Matei 7:13-14 că „Largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare și mulți sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află.” Aceasta este starea tristă a umanității, cei mai mulți și-au pierdut sufletele. Și totuși, Isus spune, Marcu 8:36-37, „Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?”
În al cincilea rând, trebuie să luăm în considerare speranța care se găsește în harul Domnului nostru Isus Hristos. El este singurul în care omenirea poate avea siguranță înaintea lui Dumnezeu în ziua judecății. El a trăit o viață perfectă, iar prin moartea Sa pe curce El a luat pedeapsa pe care noi o merităm. Pe cruce Isus a avut păcatele mele socotite în contul Său și El a suferit mânia lui Dumnezeu care se datora mie pentru nelegiuirile mele comise împotriva lui Dumnezeu. În incendiul din București a fost multă teroare și suferință, dar toate acestea sunt nimica în comparație cu ceea ce a suferit Hristos pe cruce; și El a făcut acest lucru pentru dușmanii Săi și de bunăvoie. Nimeni nu a cunoscut o dragoste mai mare decât această dragoste a lui Hristos, ca Dumnezeu Fiul, care a suferit mânia infinită a lui Dumnezeu Tatăl, să facă acest lucru pentru noi, dușmanii săi; aceasta este o dragoste uimitoare. Cine ar refuza o asemenea dragoste divină?
În al șaselea rând, Biblia vorbește despre iad ca un loc de foc care nu se stinge, iar cei nelegiuiți de acolo nu vor muri, timpul nu va avea sfârșit. Este Dumnezeu crud când aduce așa ceva asupra celor care sunt în afara lui Hristos? Nu, ci mai degrabă Dumnezeu este drept, iar aceasta este pedeapsa dreaptă pentru păcatele noastre. Ororile iadului nu ar trebui să ne facă să strigăm: „Dumnezeu este nedrept”, ci mai dregrabă ar trebui să ne facă să strigăm: „Dragoste uimitoare, cum se poate ca Tu, Dumnezeul meu, să mori pentru mine”! Acesta este lucrul uimitor și ar trebui să ne facă gura să tremure, că Hristos a murit pentru noi.
În concluzie: Moartea vine în orice moment, iar când se întâmplă tragedii, acest lucru ne este amintit din nou. Și totuși, pe măsură ce săptămânile trec, atât de adesea condamnarea și realitățile eterne pălesc și devenim din nou indiferenți față de păcatele noastre. Peste 150,000 de oameni mor în fiecare zi în lume și într-o zi ne vom alătura și noi lor. Totuși, ceea ce contează este ca tu să te pocăiești și să te predai Domnului Isus Hristos și să găsești în El viața așa încât când ziua morții tale va veni, tu să nu ai de ce să te temi, pentru că, așa cum a spus Pavel în 1 Corinteni 15:55 „Unde îți este boldul, moarte?”
Deci da, clădirile vor arde, turnurile vor cădea, vapoarele se vor scufunda, și chiar munții se pot clătina în adâncul mărilor (Psalmul 46:2), totuși Dumnezeu este adăpostul și puterea noastră, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. Dacă ești mântuit, atunci împărtășește această speranță cu cei pierduți, care se află departe de Hristos. Timpul nostru este scurt. Marea speranță a României nu se găsește într-un alt guvern sau în demisia lui Victor Ponta, ci în Hristos. Nevoia omenirii nu este de a protesta că guvernul este corupt, ci de a își preda Domnului inima ei coruptă și de a renunța la a-și guverna propria viață. Isus spune în Matei 11:28 – „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.” Deci, prietene, dacă nu te pocăiești, așa cum a spus Isus în Luca 13:5, și tu vei pieri la fel.
