Una dintre binecuvântările primordiale pe care avem nevoie să le primim este creșterea în har și în cunoașterea lui Isus Hristos. Indiferent dacă suntem un proaspăt convertit sau una dintre cele mai sfinte persoane din biserică, noi toți trebuie să creștem în viața noastră creștină.
„Ci creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava și acum și în ziua veșniciei. Amin.”
Acum, unul dintre principalele obiective ale acestei conferințe este exprimat de Petru prin aceste cuvinte: să creștem în harul și în cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. Multe beneficii vin dintr-o conferință – reînnoirea prieteniilor, momente de inspirație de la vorbitori și poate întâlnirea cu cineva special. Dar dacă nu creștem în urma timpului petrecut aici – creștere în bunăvoință, creștere în cunoașterea Mântuitorului – atunci va fi un eșec major în adunarea noastră laolaltă. Unii dintre voi știu cărticica folositoare scrisă de Don Whitney: „Rugându-ne Biblia”. Și noi suntem adunați să ne rugăm acest verset: Doamne, ajută-mă să cresc în bunăvoință. Doamne, ajută-mă să cresc în cunoașterea Mântuitorului. Și cine trebuie să se roage asta? Copilașii în credință de aici au nevoie să se roage acest lucru. Și apoi omul care este cel mai sfânt și cel mai matur și l-a urmat pe Domnul de mulți ani, și el trebuie să se roage în continuare această rugăciune.
Deci ce cerem când cerem să creștem în har și în cunoașterea Domnului Isus Hristos?
Ei bine, în primul rând, cerem o preocupare autentică și progresivă pentru nevoile altora. A doua poruncă, după a-L iubi pe Dumnezeu din toată inima noastră, este să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. Și acesta este impactul pe care trebuie să îl avem unul asupra celuilalt. O adevărată preocupare pentru ceilalți oameni. „Cum îți mai merge?” Știm pe unde se află membrii congregației noastre? Știm unde există îndoieli? Știm cazurile în care oamenii sunt aproape de a renunța? Știm unde sunt necazurile și problemele? Și veți spune, „Păi, presbiterii știu.” Păi, poate că știu. Dar poate că tu știi mai multe despre unii oameni. Nu vorbesc despre o curiozitate indiscretă în viața altor oameni, ci vorbesc despre o preocupare pentru ei. Au vreo teamă? Au unele îngrijorări? Cum îi pot ajuta? Deci, asta va fi viața noastră de acum înainte. Vom fi grăunțe de grâu care cad în pământ și mor, sau vom rămâne singuri. Vom fi preocupați ca să exite roadă în viața altora și în propria viață. Mântuitorul nu a venit să fie slujit ci ca El să slujească. Deci El ne cheamă și pe noi să fim slujitori mai buni unul altuia; mai interesați, mai conștienți de nevoi. „Cum ești? Cum este la orele mesei?” Cauți tu să vezi dacă fiecare are ce-și dorește? Și ești interesat de ei? Nu te uiți doar la mâncarea din fața ta? Locurile mai frumoase – ești tu dornic să îi ajuți pe alții? Când conduci o mașină, îi lași și pe alții să intre în ea? Când este de făcut o alegere în familie, o întrebi pe soția ta: „Tu ce vrei să faci?” Îi întrebi pe copii care sunt preocupările lor? Este o viață foarte tristă dacă este centrată doar pe tine. O viață egoistă. Și deci, creșterea în har, creșterea în bunăvoință, se arată printr-o preocupare progresivă pentru nevoile altora. Acesta este primul lucru pentru care ne rugăm.
Și al doilea lucru pentru care ne rugăm este să creștem în cunoștința Evangheliei, a credinței creștine, și să creștem mai ales în cunoștința Domnului nostru Isus Hristos. O înțelegere literală și mentală a învățăturii Sfintei Scripturi. Vă poate părea foarte elementar și foarte de bază. Dar primul lucru pe care îl îmbracă un credincios este brâul adevărului. Și primul lucru de care trebuie să se ocupe în ceea ce privește cunoașterea spirituală și creșterea spirituală, este familiaritatea cu adevărul, cu învățătura Scripturii, cu sistemul doctrinei creștine. Este foarte bine să vorbim despre pericolele unei ortodoxii moarte, și cred că este un pericol real. Există oameni a căror preocupare nu este interesul pentru marile doctrine fundamentale, ci interesul pentru enigma teologiei. Și haideți să evităm aceasta. Și mai sunt și alții care sunt interesați doar de doctrine care au dat naștere la controverse printre creștini. Doctrine asupra cărora oamenii se dispută. Doctrine cu care oamenii nu sunt de acord. Haideți să mortificăm și acel spirit. Dar, ca creștini, vom căuta cu siguranță, așa cum ne îndeamnă conștiința, să creștem în înțelegerea noastră cu privire la Geneza, Exod, Levitic, Numeri și așa mai departe, pană la Apocalipsa. Și cu privire la viața lui Adam, a lui Noe, a lui Avraam, a patriarhilor, și a lui Moise. Și eliberarea din Egipt, și apoi timpul intrării in țara promisă. Apoi Iosua, judecătorii, Samuel, înălțarea lui Saul, înălțarea lui David, Solomon – marea divizare care a avut loc, apoi distrugerea regatului nordic al Israelului, și apoi robia babiloniană temporară a lui Iuda și întoarcerea lor, iar apoi venirea lui Hristos așa cum a fost promis. Noi trebuie să știm aceste lucruri. Și să cunoaștem cuvintele. Și când un Martor al lui Iehova vine la tine acasă, îl întrebi: „Știi Biblia?” „Da.” Și tu îi spui: „Atunci care este tema principală a epistolei către romani?” Și asta este o întrebare bună de pus pentru că nu va ști. El va ști lucrurile lui, dar nu va ști o întrebare la fel de importantă. „Bine, Efeseni este mai scurtă, șase capitole. Spune-mi, care este învățătura principală a acestei epistole?” Și el va deveni un pic frustrat și supărat pe tine. „Ei bine, întoarce-te și anunță-mă.” Pentru că îl conduci la Cuvânt, nu-i așa? Să citească Cuvântul. Și aceasta este singura șansă ca el să se schimbe. Așa că, vă spun, trebuie să ne îmbibăm în Cuvânt, să ne marinăm în Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că dacă îl vom întreba pe un Martor al lui Iehova care este tema principală a cărții Romani, ar fi bine să o știm noi înșine. Ar fi bine să o știm noi înșine. Deci, ar trebui să știm despre Persoana lui Hristos. Dumnezeirea Sa, umanitatea Sa, Întruparea Sa, stările Sale ca: preexistent, umilit, înălțat; oficiile Sale de profet, preot și rege. Ar trebui să cunoaștem marile doctrine precum suveranitatea lui Dumnezeu, justificarea prin har, prin credință, adopția, unirea cu Hristos, sfințirea. Aceste învățături nu sunt doar pentru teologi, ci ele sunt obiectele meditației pline de credință. Ele sunt obiectele doxologiei. Marile imnuri sunt despre aceste teme. Și dacă e să fim creștini care cresc, trebuie să creștem din punct de vedere intelectual. Trebuie să creștem din punct de vedere teologic. Trebuie să creștem în înțelegerea noastră, și trebuie să creștem în impactul emoțional pe care îl au acestea asupra vieții noastre. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să locuiască în noi. Pentru că Psalmii încep cu un om a cărui plăcere era în Legea Domnului și în acea Lege el medita zi și noapte.
În al treilea rând, dacă ne rugăm această rugăciune ca să creștem în bunăvoință, în har, ne rugăm ca să progresăm în trăirea conform cu ceea ce ne dictează conștiința. Aceasta înseamnă sensibilitate la și ascultare de propria conștiință. Pentru că Dumnezeu a pus acel sfătuitor în mintea noastră, și el ne mustră când greșim, și ne încurajează atunci când facem bine. Cum stă treaba între tine și conștiința ta în seara asta? Cum stau lucrurile între tine și acel sfătuitor, acea voce a lui Dumnezeu? Știți, există multe conștiințe și, în cuvintele lui Thomas Boston, ele sunt „prea pretențioase”. Ele condamnă ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu nu condamnă. Trebuie să educăm o astfel de conștiință. Condamnă Biblia transfuziile de sânge, de exemplu? Și există și alte conștiințe care lasă să treacă orice. Ele lasă să treacă ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu condamnă. Sunt mai puțin sensibile decât ar trebui să fie. Sunt mult prea largi, mult prea deschise. Deci, trebuie să ne aducem întotdeauna conștiința sub lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Știți ilustrația puritană a cadranului solar. Cadranul solar va funcționa dacă este la unghiul corect în raport cu lumina soarelui. Dar într-o noapte luminată de lună, poți ieși în grădină să te uiți la cadranul solar și vei vedea o umbră, umbra lunii. Și îți va da o citire total greșită, pentru că nu este un cadran lunar, este un cadran solar. Așa că, există conștiința canibalului. Și există conștiința medicului avortist. Iar ei nu trăiesc în acord cu ceea ce ne dă Cuvântul lui Dumnezeu care a creat conștiința.
Acum, să presupunem că ai o conștiință luminată. Să presupunem că ai lumina deplină a Cuvântului lui Dumnezeu asupra conștiinței tale. Îl asculți tu cu grijă când nu ești înclinat emoțional să faci acest lucru? Când stai întins pe podea în deznădăjde și îmbufnare, nefericit pentru că temerile tale cele mai rele s-au împlinit? Când ești în adâncul depresiei și al autocompătimirii, și ai o sarcină de îndeplinit – este o sarcină, este foarte neplăcută și solicitantă. Faci ceea ce îți spune conștiința că ar trebui să faci? Ai tu maturitatea de a te ridica deasupra emoțiilor tale și de a le respinge în ciuda reticenței și aversiunii lor față de a face ceea ce ne poruncește Dumnezeu? Nu există un pericol mai mare în viața creștină decât să facem din emoțiile noastre piatra de încercare a îndatoririlor noastre. Și din nou și din nou trebuie să ne ridicăm de pe podeaua descurajării și să spunem: „Am o sarcină, știu că este corect să o îndeplinesc și o voi îndeplini.”
Sau din nou, dă-mi voie să te întreb, ești conștiincios în ce privește lucrurile mărunte? Pentru că în astfel de lucruri sunt testați creștinii mai mult decât orice. Nu avem sacrificii uriașe de făcut, dar în fiecare zi există multe îndatoriri mărunte care știi că trebuie făcute. Și trebuie să fim foarte atenți la chestiuni de detaliu, pentru că Domnul nostru îi laudă pe cei care sunt credincioși în lucrurile mărunte. Și atât de des pierdem bătălia în lucruri mărunte. S-ar putea să ți se pară că nu este un lucru mare să fii la întâlnirea de rugăciune de miercuri seara. S-ar putea să nu pară un lucru mare să fii duminică seara la biserică. Este un lucru mic. Ar putea părea un lucru mărunt să ignori a-i scrie cuiva o scrisoare pentru a-i spune: „Mulțumesc pentru bunătatea ta față de mine.” Sau alte lucruri. Dar trebuie să ținem cont de conștiință. Dacă vrem să creștem în bunăvoință, ne vom respecta conștiința. Tot ce nu vine din încredințare este păcat.
Iar în al patrulea rând, trebuie să facem progrese în victoria asupra păcatelor care ne înfășoară. Aceasta este o realitate măreață în viața creștină. Există câte un păcat care știi că este o problemă pentru tine, nu-i așa? Și știi că nu vei crește dacă nu te ocupi de acel păcat. Este perfect posibil ca totul să fie normal în ce privește fiecare aspect al vieții creștine, în emoțiile și în afecțiunile tale, în voința ta și așa mai departe. Totul pare să fie în ordine, cu excepția unui singur lucru. Ești în strânsoarea unei singure ispite. Ești dominat de o singură poftă. Ești încâlcit în mreaja unui anume păcat. Și vezi asta în lumea din jurul tău. Se numește monomanie. Un om este așa cum trebuie în 99% din toate domeniile vieții sale. Dar există un domeniu al vieții sale în care a fost lovit puternic și prins de un singur păcat. Și când spui: „Păi este un mister de ce nu cresc așa cum ar trebui să cresc ca creștin.” Oare e chiar așa un mister? Motivul pentru care nu cresc așa cum ar trebui este că viața mea spirituală este bolnavă într-un anumit domeniu. Și dacă nu este tratată, la fel ca un microb, ca un virus, pătrunde doar într-un loc și îți afectează întregul organism; ești slab și apatic și așa mai departe. Trebuie să te ocupi de acel păcat care te înfășoară. Caracterul lumesc, lipsa de rugăciune, iritabilitatea, nerăbdarea, comportamentul agresiv, și asa mai departe.
Deci, acestea sunt patru puncte, și apoi încă un punct, și anume: când ne rugăm să creștem în har, ne rugăm să creștem în zelul evanghelistic. Acum, știți, la început, când l-ai cunoscut pe Domnul – vedem asta la un proaspăt convertit, e minunat să vezi cât de îndrăzneț este. Uneori tremuri că va spune lucruri pe care tu poate le-ai fi spus puțin mai îndulcit. Dar el vede nevoia lumii și îl vede pe Hristos ca pe un mare Mântuitor. Și spune un cuvânt la timp și nelatimp. Iar cei maturi dintre noi zâmbim și poate suntem chiar sarcastici, pentru că mult din ce a spus a fost imatur. Martorul a fost neînțelept și indiscret și ineficient. Dar acest lucru nu justifică faptul că mulți creștini, pe măsură ce îmbătrânesc, devin mai reticenți și mai tăcuți și împărtășesc din ce în ce mai puțin credința lor. Viziunea lumii pierdute pur și simplu dispare. Și aceasta este maturitatea de care bisericile noastre trebuie să se lipsescă. Uneori se așteaptă ca doar tinerii să meargă în misiuni și să lucreze, să meargă în Mexic pentru o săptămână și așa mai departe. Și ei nu au echipamentul, nu au înțelepciunea necesară. Sunt ajutoare grozave, dar nu sunt lideri grozavi. Deci, acum că suntem creștini de mulți ani, cum stai cu preocuparea ta evanghelistică? Ești pregătit să te implici în fiecare scop evanghelistic autentic? Ești pregătit să îl susții, să te rogi, să dăruiești și să cooperezi? Știu că se face multă evanghelizare nelalocul ei. Pot da statistici cu eșecuri evanghelistice și știți toate acestea. Și asta nu ne va ajuta deloc. Noi trebuie să ne dăm înapoi de la doar a critica. Și trebuie să fim implicați în orice formă de evanghelizare biblică. Trebuie să facem asta. Și este un lucru trist pentru orice creștin dacă această viziune dispare.
Deci, acestea sunt genul de lucruri pentru care ne rugăm când auzim îndemnul – ultimele cuvinte ale lui Petru – „ci creșteți în har, creșteți în bunăvoință.” Și vorbim despre a face progres în a fi preocupați pentru alte persoane. Și despre a crește în cunoașterea Bibliei și a ceea ce ne învață ea. Și despre a crește în conștiinciozitate. Și despre a crește în biruință asupra păcatelor care ne înfășoară. Și despre a crește în zelul evanghelistic.
Și apoi, foarte pe scurt, ca un post-scriptum. Cum se poate realiza acest lucru? Cum vom crește noi, creștinii?
Și primul răspuns este că trebuie ca aceasta să fie o prioritate în viața noastră. Acestea sunt ultimele cuvinte ale lui Petru, nu-i așa? Gândiți-vă la viața pe care a trăit-o. El a predicat la Rusalii și 3000 au fost convertiți. Credeți că el a plutit așa în strălucirea acestui lucru pentru tot restul vieții sale? Nu. El se duce, și aici și acolo, și la casa lui Corneliu, călătorește și vorbește peste tot. Și ultimele sale cuvinte adresate oamenilor sunt: „creșteți acum, creșteți în harul și în cunoștința Domnului Isus Hristos.” Acesta este cel mai măreț lucru din viața noastră. Nu este nimic mai important pentru noi. Ce este mai important decât acest lucru? În mijlocul tuturor celorlalte angajamente și preocupări și interese, relația unui creștin cu Dumnezeu îi controlează viața. Viața lui este construită în jurul acesteia. Iar cel mai mare dor al său este să fie mai pregătit pentru folosul Stăpânului. „Acesta este singurul lucru pe care îl fac – un singur lucru”, spune apostolul. Acel „numai un ochi” despre care vorbește Isus. Mă uit la propria viață și mă întreb, pe măsură ce au trecut anii, am schimbat eu oare această scară de valori și simțul priorităților? Știu că este ușor să reacționezi împotriva religiozității extreme. O persoană care doar vorbește despre religie, dar nu este interesată de nimic altceva. Și asta este de asemenea nebiblic, pentru că Biblia vorbește despre faptul că toate sunt creația lui Dumnezeu. Dar există un pericol mult mai mare decât acel fel de extremă. Iar acesta este o diminuare a aspirației religioase, a viziunii religioase. O retrogradare a relației mele cu Hristos de a nu fi El primul și cel mai important lucru din viața mea. Și cred că uneori mi s-a întâmplat și mie, și s-a întâmplat și altora, ca lucrurile care ar trebui să fie primare să devină secundare în prioritățile mele. Și când mă uit la vechea mea biserică și la mișcarea evanghelică, așa cum o găsesc eu, văd moleșeala și neglijența cum pătrund în atâtea domenii ale vieții bisericești. „Căci pentru mine, a trăi este Hristos.” Asta spune el, nu-i așa? Dacă scopul nostru principal în viață nu este acesta, atunci stăm în fața celui mai îngrozitor și nefericit viitor. Deci, în primul rând, aceasta trebuie să fie o prioritate.
În al doilea rând, viața noastră religioasă nu-și va purta singură de grijă. Nu ne putem aștepta pur și simplu ca sufletul nostru să se hrănească și să se descurce singur, să își poarte singur de grijă. Tu trebuie să te ocupi de el. Am toată greutatea poruncii unui apostol să spun că trebuie să crești. Trebuie să te asiguri că crești, și asta se aplică fiecărui aspect al vieții. Noi suntem preocupați de plantele noastre. Dăm cheia vecinului nostru și spunem: „Merg în Florida pentru două săptămâni, puteți îngriji plantele?” Când sunt plecat, sunt preocupat de tufele și de florile mele. Suntem preocupați de animalele noastre, de cum vor fi hrănite. Și de mintea și de intelectul nostru, cu ce lucruri ni le hrănim. Pentru că ele nu se vor îngriji de ele însele. Și tot așa și sufletele noastre. Ele nu se vor îngriji de ele însele. Trebuie să ne hrănim sufletele, ca un program de purtare de grijă pentru ele. Petru vorbește în versetul 17 despre a fi dus în rătăcirea celor nelegiuiți. Și cunoaștem cu toții oameni care au fost duși în rătăcire pentru că nu au purtat de grijă de propriile suflete. Există oameni – iar Pavel îi spune lui Timotei despre ei – care au o formă de evlavie. Și merg la biserică și așa mai departe. Dar este doar o formă. Totul este formalist. Asta e. Nu există substrat. Nu există nimic dedesubt. Deci, să fim foarte atenți cu privire la acest lucru. Știți, să nu caut să arăt că nu sunt un puritan. Să nu caut să arăt oamenilor că nu sunt îngust la minte, că cred în libertatea creștină și în libertatea de conștiință. Să nu încerc să le arăt oamenilor că știu politică și că pot vorbi despre tot felul de lucruri. Mă întreb, dacă o parte din energia pe care o investim în aceste lucruri, ar fi investită în relația mea cu Isus Hristos, ca să cresc în cunoașterea Lui, a Mântuitorului meu, și ca să îmi hrănesc sufletul.
Deci, cum facem asta? Ei bine, trebuie să fie o prioritate în viața noastră. Apoi, trebuie să fim conștienți că avem datoria de a ne hrăni sufletul, pentru că el nu va avea grijă de el însuși. Și apoi, Petru ne spune în versetul 14: „siliți-vă”. „Fiți sârguincioși”, spune el. Fiți sârguincioși. Și cu ce scop? Ei bine, trebuie să cauți hrană pentru sufletul tău. Trebuie să mergi la o conferință. Faci o călătorie lungă pentru a fi aici. Conduci 15 ore. Conduci noaptea. Doar pentru a fi aici. Și cauți lucruri care te pot hrăni și te pot ajuta să crești în cunoștință și în bunăvoință; pentru că nu vrei să fii neroditor și static, ci există un dinamism și o maturizare, o frumusețe, un parfum și un farmec cu privire la viața ta. Cauți adevăruri care să producă aceste lucruri. Adevăruri care vor produce dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, blândețea, bunătatea, credincioșia, blândețea, înfrânarea. Trebuie să te îndrăgostești de Biblie. Trebuie să cauți în ea, să o răscolești. Trebuie să cauți locul în care poți primi cea mai bună hrană duminica. Trebuie să citești cele mai bune cărți. Trebuie să stai și să asculți creștini mai în vârstă vorbind împreună și amintindu-și cum Dumnezeu s-a ocupat de ei de-a lungul anilor, și să înveți de la ei influența misterioasă pe care un creștin o poate avea asupra altuia. Cauți o părtășie bună cu alți creștini. Și ești flămând după adevăr – vrei ca Cuvântul lui Dumnezeu să vină nu numai prin cuvinte, ci și cu putere, cu Duhul Sfânt și cu o siguranță deplină. Îndrăgostește-te meditând asupra Scripturii și rugându-te Scriptura.
Deci, citești un verset ca acesta: „ci creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru … ” Și spui: „Doamne, și eu vreu să cresc. Vreau să cresc. Săptămâna aceasta am un timp special aici, privilegii speciale. Ajută-mă să cresc în harul și în cunoștința Mântuitorului meu Isus Hristos.” Pentru că sufletul tău nu va crește fără mâncare. Și nu există mâncare pentru suflet cum este Cuvântul lui Dumnezeu. Nu există loc mai bun unde să fii decât înaintea feței lui Isus Hristos. Ai nevoie de asta.
Să ne rugăm. Tată ceresc, am auzit aceste îndemnuri pătrunzătoare, și acum le aducem înaintea Ta, și, o, ne-am dori să fim mult mai puternici, și mai maturi și mai înțelepți și mai iubitori, și mai răbdători și mai blânzi, și îndelung răbdători. O, ne-am dori să fie mai multă curăție și dragoste pentru ceea ce este bun și sfânt. O Doamne, dă-ne un ghiont. Împinge-ne un pic, împinge-ne cu putere în mersul nostru. Vorbește-ne. Smerește-ne. Încurajează-ne în viața creștină în această săptămână. Încât, ca urmare a participării la această conferință, să creștem în harul și în cunoașterea Mântuitorului nostru Isus Hristos, a căruia să fie slava în vecii vecilor, Amin.
