Imn scris de John Newton în 1779.
I-am cerut lui Dumnezeu să mă crească
În credinţă, dragoste şi în orice har;
Să cunosc mai mult din mântuirea Lui
Şi să caut mai fierbinte Faţa Sa.
El a fost Cel ce m-a învăţat să mă rog aşa
Şi El, cred că a răspuns rugăciunii!
Dar a făcut-o în aşa fel
Încât aproape că m-a adus în pragul disperării.
Am sperat că va răspunde imediat
Cererii mele, într-un ceas binecuvântat;
Şi că, prin puterea iubirii Lui ce constrânge,
Va supune păcatele mele şi-mi va da odihnă.
În loc de asta, El m-a făcut să simt
Răutăţile ascunse ale inimii mele;
Şi a lăsat ca puterile mânioase ale iadului
Să-mi asalteze sufletul în orice parte a sa.
Mai mult, părea că cu însăşi mâna Sa
Intenţiona să agraveze necazul meu;
A nimicit toate planurile frumoase făcute de mine,
Mi-a uscat curcubetele şi m-a doborât.
Doamne, de ce e aşa, am strigat tremurând,
Vrei să urmăreşti acest vierme al Tău până la moarte?
„În acest fel”, a răspuns Domnul,
„Răspund rugăciunii tale pentru har şi credinţă.
Aceste încercări lăuntrice le folosesc
Să te eliberez de sine şi de mândrie;
Şi să frâng planurile tale legate de bucuria pământească,
Pentru ca să găseşti totul în Mine”.
