Ce nu se poate învinge prin rugăciune? Răspundeţi-mi! Ce nu poate să facă mâna Celui Atotputernic? Răspundeţi-mi! Ce pot face mâinile tale firave? Răspundeţi-mi! El poate darâma Cortina de Fier într-o singură zi. El poate converti o naţiune într-o oră. Cheamă-L! Crede-L!
Isus era un om al rugăciunii şi doar am notat aici câteva versete şi vă voi citi câteva ca să puteţi înţelege importanţa rugăciunii în viaţa Domnului Isus Hristos. Iar apoi să inţelegeţi că dacă rugăciunea a fost atât de importantă pentru Fiul Întrupat al Dumnezeului Cel Viu, cu cât mai importantă ar trebui să fie rugăciunea pentru noi? Cu cât mai mult ar trebui să depindem noi de rugăciune? Isus a dus o viaţă de rugăciune, acesta este primul lucru pe care vreau să-l vedeţi. În Luca 5:16 scrie: “Dar Isus se retrăgea adesea în pustie şi se ruga.” Ştiţi, adesea când găsim ceva ce ne place mult, spre deosebire de ceea ce facem pentru că suntem nevoiţi, noi încercăm să ne sustragem şi să facem acel lucru. Un bărbat poate că va dori să se sustragă de la munca grădinii pentru ca să se uite la un meci. Un bărbat poate că va veni de la lucru devreme ca să meargă la vânat. O soţie poate că se va sustrage ca să meargă la Mall. Ei se retrag la lucrurile pe care le plac cel mai mult. Nu este o crimă că Isus Hristos şi lucrul Împărăţiei pare aproape să fie lucrul de la care vrem să ne sustragem? Am auzit un evanghelist spunând o poveste. A venit, a coborât din avion, a fost primit de către pastori şi imediat l-au luat să joace golf. -Nu am nimic împotrivă. Eu, unul, n-am jucat golf niciodată.- Dar l-au dus pe terenul de golf, -şi ăsta e un lucru frumos. Presupun c-au văzut că avea nevoie de odihnă.- şi în timp ce mergeau acolo, în timp ce se jucau golf, evanghelistul doar a menţionat: “Ştii, Domnul este atât de bun. Acum câteva zile El a…” iar celălalt predicator l-a oprit pur şi simplu, zicând: “Hai să nu vorbim despre serviciu aici. În locul acesta ne vom odihni.” Singurul loc unde te vei odihni vreodată este în Isus Hristos! Şi ştii când umbli cu Dumnezeu. Când? Când te duci la o parte ca să fii cu El. Când spui: “Este atât de mult, am atât de mult de făcut, atâta muncă istovitoare, atâta trudă; doresc doar să mă pot retrage ca să fiu cu El pentru o clipă. Căci El este Cel la care evadez. El este locul meu de odihnă.”
Când rugăciunea devine o povară, noi nu suntem asemeni lui Hristos, nu suntem ca Isus. Spune că El se retrăgea în pustie şi se ruga. Observaţi că El obişnuia să meargă în pustie. Prietene! Lumea, până şi biserica, este atât de plină de zgomot! Atât de plină de zgomot încât din când în când, pastorii în special, trebuie să vă retrageţi şi să mergeţi într-o pustie unde nimeni nu vă poate găsi şi să-L căutaţi pe Dumnezeul vostru. Şi fiţi foarte atenţi ca uneori să nu luaţi toate acele cărţi cu voi, deoarece pentru mulţi Isus Hristos poate deveni doar o exegeză corectă, hermeneutică corectă, un lucru de studiat în loc de o persoană de iubit. Isus se retrăgea. În Matei 14:23 scrie: “După ce a trimis mulţimile acasă, El s-a dus în munte singur să se roage. Iar când s-a înserat El era singur acolo.” Cineva a spus: “De ce avea Isus nevoie să se roage atât de mult? El era Fiul întrupat al lui Dumnezeu.” Vom vorbi despre aceasta, dar, mai întâi, daţi-mi voie să vă arăt nebunia acestei întrebări. Poate că El întotdeauna dorea să meargă la o parte şi să fie cu Dumnezeu doar pentru că ÎL iubea, pur şi simplu. Pentru că Îl iubea.
În Luca 6:12-13 scrie: “În zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli.” Dă-mi voie să te întreb ceva: A trebuit vreodată să iei o decizie foarte grea? Ai petrecut vreodată toată noaptea în rugăciune ca să faci asta? Dacă răspunzi: “Nu!” îţi voi spune: “Iată că am găsit un om mai tare decât Isus.” Nu este uimitor că Hristos mergea deoparte şi petrecea întreaga noapte în rugăciune pentru a discerne vocea Tatălui spre a-i alege pe oamenii care trebuiau să fie aleşi? Dar noi suntem superiori la capitolul acesta! “Nu mai este atâta nevoie de aceasta.”
El continuă în Matei 26:36 – Atunci Isus a venit cu ei într-un loc numit Gheţimani şi a zis ucenicilor Săi: “şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.” “şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.” Cine-ar putea uita grădina Gheţimani? Cine-ar putea uita războiul care s-a dat în acel loc? Prietene, când El s-a ridicat de pe genunchi, bătălia s-a încheiat. Războiul se dăduse acolo. Cu câte lucruri trebuie noi să ne luptăm? Pe câţi filisteni trebuie să-i suportăm – dintre aceia care locuiesc în ţară şi ne sunt ca nişte ghimpi. De ce? Pentru că noi nu abordăm problema asta. Nu ne ducem la Domnul şi nu ne luptăm până ce victoria este obţinută. Isus Hristos a învins în grădina aceea şi a învins luptându-se în rugăciune şi câştigând victoria. Pasajul acela “Soiul acesta nu iese decât cu post şi rugăciune.” Nu se referă doar la demoni, dragul meu prieten. Sunt atât de mulţi munţi în viaţa ta, atât de multe obstacole, atât de multe lucruri în viaţa ta care caută să te abată, să te oprească. Şi ele vor rămâne acolo. Pentru că unele din acele lucruri nu dispar pur şi simplu doar prin consiliere. Ele dispar dacă tu cazi cu faţa la pamânt înaintea lui Dumnezeu până când El te izbăveşte. Isus a fost un om al rugăciunii. A arătat-o în fiecare aspect al vieţii Lui.
Versetul 1 zice aşa: “El le-a spus o pildă ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.” Aceasta e învăţătura lui Isus Hristos. Chiar acolo. Dacă vrei să rezumi tot ce a învăţat El despre rugăciune, “Trebuie să ne rugăm în orice vreme.” Acum, tinerilor, să vă învăţ ceva care vă va ajuta. Aud atât de mulţi tineri azi spunând: “Păi, eu nu am un timp anume când mă rog, eu sunt genul… ştii… practic prezenţa lui Dumnezeu de-a lungul zilei dar nu am cămăruţa aceea ascunsă unde merg.” Lasă-mă să-ţi spun ceva, tinere: Nu există o altă cale prin care poţi învăţa să practici prezenţa lui Dumnezeu decât dacă petreci mult timp în rugăciune tainică. Puterea de a practica prezenţa lui Dumnezeu, puterea de a trăi o viaţă de rugăciune, de a vorbi cu Tatăl întotdeauna – aceasta se naşte din timpul tainic cu Domnul. Perioade de timp cu Domnul în rugăciune. Şi El a zis: “Trebuie să vă rugaţi neîncetat şi să nu vă lăsaţi.” Iniţierea rugăciunii nu este niciodată problema. Vă daţi seama de asta? Ai iniţiat atât de multe cereri înaintea Tronuluui. Întrebarea e: “Te-ai luptat în rugăciune?” Ai insistat până ai obţinut? Ai continuat? Există în inima ta, în mintea ta sau pe bucăţi de hârtie cereri care, probabil au rămas acolo timp de 15 ani? Însă tu spui Domnului: “N-am să Te las să pleci!” Este atât de uşor să iniţiezi rugăciunea… Dar să perseverezi în acea rugăciune! Aşadar El a spus că ar trebui să ne rugăm neîncetat şi să nu ne lăsăm, căci renunţarea înseamnă tocmai sfârşitul oricărei rugăciuni. Iar apoi El spune în Luca 18:8, ceva ce eu consider a fi unul dintre cele mai triste versete din întreaga Biblie. Spune aşa in 18:8. “Eu vă spun că le va face dreptate curând. Totuşi, când va veni Fiul Omului, va găsi El credinţă pe pamânt?” De ce este atât de trist? Isus tocmai le dădea o pildă ca să le demonstreze de ce ar trebui să se roage întotdeauna şi să nu se lase. E aproape ca şi cum Hristos ar zice: “Ascultaţi! Tatăl Meu este credincios, Cuvântul meu este adevărat, El vrea să facă mult mai mult decât am cere sau gândi noi vreodată. Vă spun: Cereţi şi vi se va da. Bateţi şi vi se va deschide. Căutaţi şi veţi găsi.” Iar apoi Domnul se opreşte şi zice: “Dar, când Mă voi intoarce, oare voi găsi pe cineva care crede asta?” “Mă va mai crede cineva pe cuvânt?”
Noi ne-ndoim atât de mult nu numai de Cuvântul scris infailibil al lui Dumnezeu. Ne îndoim atât de mult de caracterul lui Dumnezeu când nu profităm cu îndrăzneală de promisiuni. Ori nu avem pasiune pentru înaintarea Împărăţiei Lui ori credem, cumva, că aceasta poate înainta prin puterea firii, puterea intelectului, puterea structurii eclesiastice.
Doamne, mă rog pentru poporul Tău, mă rog pentru oamenii Tăi, sfinţii Tăi dragi de-aici. Revarsă asupra lor un duh de rugăciune şi cereri. Fă-i, Doamne, să vadă că prin insistenţă se câştigă bătălia şi că cel mai firav, cel mai puţin dotat dintre noi, cel mai mic om din seminţia cea mai mică a Sionului, poate câştiga mai multe victorii decât cel mai mare luptător dintre cele 12 seminţii prin rugăciune, căutând Faţa Ta, slăvind puterea Ta, nu punându-şi încrederea în firea pamântească. Doamne, ajută-ne. În Numele lui Isus. Amin.
