La ce bun este un robinet fără manete, o mașină fără frâne, un cal fără frâie, un atlet fără înfrânare? Barajele sunt construite pentru râuri. Cardurile de credit sunt emise cu o limită. Practic totul trebuie să fie controlat. Tot așa și în lumea spirituală înfrânarea este o virtute.
Dar trăim într-o vreme în care oamenii sunt brutali, aprigi, nechibzuiți, fără de lege, neîmblânziți, „neînfrânați” (2 Timotei 3:3). Apărarea lui Jeffrey Dahmer a pledat pentru faptul că el nu se putea înfrâna, și este adevărat că omul, ca rob al păcatului și a lui Satan, are puțină reținere de sine. Dar păcatul nu este vina lui Dumnezeu, iar El intenționează să îi pună în iad pe toți cei neînfrânați. Biblia spune, de exemplu, că cei care în mod obișnuit izbucnesc în mânie nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu (Galateni 5:19). Apostolul Pavel a vorbit cu Felix despre înfrânare și despre judecata lui Dumnezeu asupra celor neînfrânați – iar guvernatorul s-a îngrozit (Fapte 24:25). Este o problemă de rai și de iad.
Dar vestea bună este că atunci când un om devine creștin, el este locuit de Duhul Sfânt, iar roada Duhului include „înfrânarea” (Galateni 5:22,23). Duhul Sfant frânge puterea păcatului și produce înfrânare. Acel om înțelege că banii pot fi transformați într-o comoară eternă și își înfrânează modul în care își cheltuie banii pentru a putea da celor în nevoie. Este nevoie de o mare putere pentru a ne înfrâna mâncatul, poftele, somnul, cuvintele, gândurile, da, duhul nostru. Dar creștinul este într-adevăr constrâns de dragostea lui Hristos (2 Corinteni 5:14). Cum l-aș putea dezamăgi pe Cel care a făcut atât de mult pentru mine? Amintiți-vă de victoria lui Iosif când a fost ispitit cu adulterul: „Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39:9).
Biblia pune mare preț pe înfrânare, așa cum este scris, „cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăţi” (Proverbe 16:32). Gândiți-vă la oameni ca Cezarii, Alexandru cel Mare, Napoleon, care au capturat orașe, ținuturi și popoare. Totuși, mulți biruitori au fost pirați. Ei au putut guverna popoare, dar nu și-au putut guverna propriile inimi, apetite, pofte, buze. Vedeți, mai bună a fost înfrânarea duhului lui Ghedeon fără represalii (Judecători 8:2) decât cucerirea Madianiților. Mai bună a fost înfrânarea lui David plină de îndelungă răbdare când era asuprit de Saul, decât măreața lui victorie asupra Iebusiților. Și mai bună a fost înfrânarea lui în supunere umilă la mustrarea lui Abigail decât toată prada lui Nabal. Da, aceștia sunt cu adevărat „mai mult decât biruitori”. Da, Dumnezeu ne-a chemat să fim împărați (Apocalipsa 1:6) – nu pentru a stăpâni peste țări și popoare, ci ca să avem stăpânire asupra păcatului, să fim stăpâni ai vieților noastre.
