Un suflet mântuit are parte de multe dureri. El are un trup asemenea altor oameni, un trup slab și fragil. El are o inimă cum au și alții, și adesea este una cu mult mai sensibilă. El are parte de încercări și de greutăți pe care trebuie să le suporte și ceilalți, ba chiar de mai multe. El își are partea la dezamăgiri, cruci, suferințe și persecuție. El trebuie să înfrunte o lume, trebuie să ocupe un loc în această viață și să se comporte fără reproș, trebuie să-i suporte pe cei neconvertiți din familia lui, are de îndurat persecuții și de înfruntat chiar moartea.

Cine este pregătit să facă față tuturor acestor lucruri? Ce anume îl va face pe credincios să le ducă pe toate? Nimic altceva, decât mângâierea că el este în Hristos (Filipeni 2:1).

Hristos este cu adevărat Fratele venit pentru a ne ajuta în vremuri grele. El este Prietenul care îți e mai aproape decât un frate, și doar El poate aduce mângâiere poporului Său. El este Cel care are compasiune pentru infirmitățile noastre, căci El Însuși a suferit (Evrei 4:15). El cunoaște ce este durerea, căci a fost un Om al durerii. El știe ce este un trup în suferință, căci trupul Lui a suferit peste măsură. El a strigat: „toate oasele mi se despart” (Psalmul 22:14). El știe ce înseamnă sărăcia și oboseala, căci El Însuși a fost trudit și n-a avut unde să-Și plece capul. El știe ce înseamnă ca până și familia să se poarte cu asprime cu tine, căci nici frații Lui nu L-au crezut. În casa Lui, El n-a avut parte de onoare.

Dar Isus știe cu precizie cum să Își mângâie copiii aflați în suferință. El știe cum să toarne untdelemn și vin vindecător peste rănile sufletului, cum să umple golurile din inimile lovite, cum să spună un cuvânt potrivit celui trudit, cum să vindece inima zdrobită, cum să pregătească patul nostru în boală, cum să se apropie de noi când suntem căzuți în depresie, și cum să ne spună: „Nu te teme, Eu sunt mântuirea ta” (cf. Plângeri 3:57-58).

Noi spunem că este plăcut când avem parte de compasiune. Dar nu există compasiune ca a lui Hristos. În toate suferințele noastre, El simte durerile noastre. El ne cunoaște plânsul. El simte durerea alături de noi și, ca un medic bun, nu va permite nici măcar o picătură de durere peste ceea ce putem duce. David a spus cândva: „Când gânduri negre se frământă cu grămada înlăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul” (Psalmul 94:19). Sunt convins că mulți credincioși ar putea să spună aceleași lucruri. „De n-ar fi fost Domnul de partea noastră, când sau ridicat oamenii împotriva noastră, ne-ar fi înghițit de vii, când li s-a aprins mânia împotriva noastră; ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut râurile peste sufletul nostru; ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năprasnice” (Psalmul 124:2-5).

Poate părea un lucru uimitor cum trece credinciosul prin toate aceste necazuri ale lui. Felul cum este purtat prin foc și prin apă pare dincolo de capacitatea de înțelegere a unora. Dar adevărul este că Hristos este nu doar justificare și sfințire, ci și mângâiere.

Tu, care vrei o mângâiere ce nu eșuează, te îndemn să vii la Hristos! El este singurul care nu te va dezamăgi.

Oamenii bogați ajung să guste dezamăgirea chiar în mijlocul comorilor lor. Oamenii învățați sunt dezamăgiți chiar și îngropați în cărțile lor. Soții sunt dezamăgiți de soțiile lor. Soțiile sunt dezamăgite de soții lor. Părinții sunt dezamăgiți de copiii lor. Politicienii sunt dezamăgiți când, după multe lupte, ajung în final să guste din ce este deșertăciunea puterii. Ei descoperă pe propria cheltuială că, după ce au alergat atât ca să capete ceea ce își doreau, au parte mai mult de durere decât de plăcere, că tot ce au obținut este dezamăgire, tulburare, necazuri fără sfârșit, îngrijorări, deșertăciune și necaz sufletesc. Dar niciodată n-am văzut vreun om dezamăgit de Hristos.

Fragment din cartea: Hristos este totul, tradusă și oferită gratuit în format electronic de Asociația Magna Gratia