Cum să procedez când nu gândesc corect? Cum ne ocupăm de felul în care gândim și de ceea ce se petrece în inima noastră? Cum putem gândi mai bine? În acest fragment dintr-un studiu de doctrină biblică, pastorul Jeff și câțiva din audiență răspund la întrebarea unei persoane participante.
Jeff: Când Pavel le spune colosenilor să dea la moarte mai multe lucruri, în versetul 5, el spune – și o spune plecând de la premiza că ei au fost înviați împreună cu Hristos, în versetul 1. „De aceea, dați la moarte mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este idolatrie. Din cauza acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. În acestea ați umblat și voi cândva, când trăiați între ei. Însă acum, lăsați‑vă de toate aceste lucruri.” El a spus în versetul 5: „Dați la moarte aceste lucruri…” Versetul 8: „Lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de furie, de răutate, de defăimare, de vorbirea murdară care v‑ar putea ieși din gură. Nu vă mințiți unul pe altul, pentru că v‑ați dezbrăcat de omul cel vechi și de faptele lui și v‑ați îmbrăcat cu omul cel nou, care este înnoit în cunoaștere după chipul Creatorului său.” Nu vă mințiți unul pe altul. De ce? Pentru că v-ați dezbrăcat de omul cel vechi și v-ați îmbrăcat cu omul cel nou. Dacă vă amintiți predica lui Craig pe acest subiect, de aceea facem acest lucru, pentru că noi nu mai suntem cine am fost. Nu mai suntem oameni ai înșelăciunii. Una dintre caracteristicile celor răi este că ei sunt cunoscuți ca fiind mincinoși. Dacă vă duceți la sfârșitul Bibliei, în Apocalipsa, aceasta este una dintre caracteristicile oamenilor despre care se spune că nu vor intra în Noul Ierusalim – este că ei sunt mincinoși. Noi trebuie să fim oameni ai adevărului. Când Pavel spune: „Urmați-mă pe mine așa cum și eu Îl urmez pe Hristos”, în 1 Corinteni 11:7, Pavel încearcă să Îl urmeze pe Domnul fiind un om al adevărului. Și noi ar trebui să fim bărbați și femei ale adevărului. Grudem spune că noi ar trebui să iubim adevărul și să urâm minciuna. Psalmistul ne spune în Psalmul 97 că voi care Îl iubiți pe Domnul trebuie să faceți ceva. Trebuie să urâți răul, iar a minți este un rău, pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu al adevărului, iar noi trebuie să reflectăm această trăsătură a Creatorului nostru care ne-a creat după chipul Lui. El ne-a creat să fim oameni ai adevărului. Acum, știu că datorită căderii oamenii au devenit mincinoși, dar ca răscumpărați, noi avem capacitatea de a fi oameni ai adevărului și avem capacitatea și abilitatea ca, prin Duhul Lui, să ascultăm ceea ce El ne spune, fără nicio scuză.
Bine, întrebări sau comentarii legate de acest subiect? Mary.
Mary: Mă întrebam, cum putem să dăm la moarte toate acestea, pentru că… de multe ori am sentimente rele. Și asta mă face să mă întreb de multe ori dacă sunt cu adevărat un copil al lui Dumnezeu. Pentru că de multe ori cad în aceste stări negative, păcătoase, în aceste emoții păcătoase.
Jeff: Unul dintre lucrurile pe care Pavel ne spune să îl facem este să avem gândirea lui Hristos. Cum avem gândirea lui Hristos? Cum ne schimbăm modul de a gândi? Voi răspunde la această întrebare imediat, dar doresc să întreb dacă vreunul din voi are un răspuns pentru Mary referitor la întrebarea ei înainte de a da eu răspunsul meu.
Jacinda: Întrebarea este cum să avem gândirea lui Hristos?
Jeff: Păi, întrebarea lui Mary este… și voi încerca să sumarizez întrebarea ta, Mary, într-o propoziție: Cum să procedez când nu gândesc corect despre lucrurile corecte? Și haideți să fim sinceri, gândurile noastre duc în ultimă înstanță la acțiunile noastre, deci cum tratăm modul în care gândim? Cum tratăm cu ceea ce se petrece în mintea noastră? Cum putem să gândim mai bine?
Jacinda: Ne predicăm nouă înșine.
Jeff: Ne predicăm ce anume?
Bailey: Ne predicăm adevărul.
Jacinda: Da, spunându-ne ceea ce este contrar gândurilor noastre, și anume Scriptura. Deci, dacă suntem mânioși, putem să realizăm acest lucru și apoi să ne spunem ceea ce spune Sciptura cu privire la mânie. Ne spunem ceea ce a făcut Hristos, cum a răspuns El la aceleași ispite cu care ne confruntăm noi. Chiar dacă nu simțim imediat schimbarea, dar ne spunem minții noastre: asta spune Scriptura chiar dacă eu nu simt așa acum.
Jeff: Evan, ai vrut să spui și tu ceva?
Evan: Da, voiam să spun că noi nu încercăm să nu ne gândim la un anumit lucru. De exemplu, dacă ți-aș spune să nu te gândeși la o plăcintă cu mere, este aproape imposibil să nu te gândești la ea, dar noi ne umplem mintea cu adevăr – așa cum s-a spus deja. O umplem cu adevăr așa încât este plină de adevăr. Ne gândim atât de mult la Hristos și la dragostea lui Hristos încât putem apoi ca, în vorbă și în faptă, să facem toate lucrurile în Numele lui Hristos. Acest lucru a fost de mare ajutor pentru mine. Cu cât mai mult mintea mea este mai absorbită de Hristos și plină cu gânduri legate de El, cu atât mai puțin mă voi gândi la alte lucruri.
Bailey: Da, îmi place să mă gândesc, acolo în Ioan când Isus spune: „Rămâneți în Mine”, iar când Hristos spune să rămâi, și „dacă Mă iubiți, păziți poruncile Mele”. Și noi putem păzi poruncile lui Isus doar rămânând în dragostea Lui și rămânând în Hristos și meditând la El. Ceva de genul acesta.
Jeff: Bine, Alex.
Alex: Da, voiam să amintesc Filipeni 4:8. Cred ca Pavel ne dă acolo ceva la care să ne gândim când vine vorba de gândire – la ce ar trebui să ne gândim ca creștini. Ai dori să citesc versetul?
Jeff: Păi, îl am aici, dar doresc ca, după ce îl citesc, să dai un răspuns: bine, asta trebuie să facem, dar cum ne antrenăm ca să facem acest lucru? Versetul menționat de Alex spune: „Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, la acestea gândiți-vă.” Cum ne antrenăm să facem acest lucru, Alex?
Alex: Bine, deci practic vorbind, sunt de acord cu ce au spus Evan și Bailey, și Jacinda de asemenea. Cred că începe cu a te scula dimineața și a petrece timp în Cuvântul lui Dumnezeu. În acest fel putem avea realmente în mintea noastră tot ce este adevărat, vrednic de cinste, drept, curat, vrednic de iubit, vrednic de primit. Deci așa ne începem ziua, iar pe parcursul zilei medităm la Cuvântul Lui, adică la lucrurile pe care le-am citit. Aplicăm Cuvântul la rutina noastră zilnică.
Jeff: Bine, Daniel.
Daniel: Un verset care mi-a venit în minte este Romani 6:11 unde spune: „Tot așa și voi înșivă socotiți-vă morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos.” Și deci, Mary cred că întreba cum să procedezi când ai de-a face cu emoții păcătoase. Trebuie să realizezi cine ești în Hristos. Deși simțim aceste rămășițe de păcat în noi, nu e ca și cum în mod continuu încercăm să obținem victorie asupra lor. Noi deja avem victorie. Noi suntem deja morți față de păcat. El nu mai are nicio putere asupra noastră. Așa că mie îmi este de ajutor acest cuvânt, cugetând la faptul că deja am victorie. Nu e ca și cum trebuie să mi-o câștig sau să o obțin. Hristos Isus a răstignit păcatul pe cruce, iar eu nu-mi mai port păcatul. Nu mai port puterea păcatului peste viața mea.
Jeff: Corect, și Mary, avem câteva comentarii în conversație, dacă le poți vedea. Cheyenne a menționat 2 Corinteni 10. Să facem orice gând rob ascultării de Hristos.
Cum gândim? Voi susține că noi trebuie să ne antrenăm mintea, așa cum face un atlet. Am folosit acest exemplu aseară. Discutam cu câțiva pe Zoom seara trecută. Cum răspundem noi la viață, la urma urmei? Trebuie să ne antrenăm mintea. Și avem aici. Pauline spune Romani 12:2. Cred că Romani 12:2 este versetul esențial aici. Pentru că aceasta are de a face cu mintea noastră. Trebuie să avem gândirea lui Hristos. Este o poruncă. Noi trebuie să avem această gândire. Pavel spune: „Nu vă conformați acestui veac, ci fiți transformați prin înnoirea minții voastre.” Cum ne înnoim mintea? Are de-a face cu felul în care gândim, cu felul în care ne antrenăm mintea. Pavel ne spune în Coloseni, cum gândim? Încotro ne îndreptăm gândurile? Ne îndreptăm gândurile spre lucrurile de sus. „Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” Înțeleg că noi încă trebuie să ne ocupăm de lucrurile de pe pământ. Dar noi putem să ne ocupăm de aceste lucruri de aici de pe pământ pentru că avem mintea, în primul rând, îndreptată la lucrurile de sus. Și nu știu dacă a mai auzit cineva acest lucru, dar am cunoscut pe cineva din nord, și înțeleg ce voia să spună, există acea vorbă că cineva are o gândire atât de pământească încât nu mai este de niciun folos ceresc. Adică invers, am greșit. Are o gândire atât de cerească încât nu mai este de niciun folos pământesc. Înțeleg într-o anumită măsură, dar haideți să ne gândim la următorul lucru. Pe ce anume era concentrat Isus în primul rând în ceea ce gândea? El avea o gândire extrem de cerească. El avea ca scop să îndeplinească lucrarea Tatălui Său. Să asculte și să facă voia Tatălui. Atunci El a fost de mare folos pământesc, într-un fel, pentru că avea gândirea atât de cerească. Și dacă atenția noastră este în primul rând îndreptată în sus, spre cer, atunci putem răspunde bine. Atunci, putem răspunde cu o minte înnoită.
Bine, dar ce mijloace folosim? Păi, avem această carte pe care o putem citi. Sau pe care o poți asculta sau vedea pe telefon. Dumnezeu ne-a spus cum să ne antrenăm mintea. Deci ca acel atlet. Mike se antrenează pentru a răspunde într-un anumit mod când ofensiva face un anumit lucru. Și el se antrenează să răspundă imediat, așa încât el nu trebuie să facă un pas înapoi, să se gândească timp de 20 de minute și să răspundă. El își antrenează mintea, ca jucător devensiv în fotbal, să răspundă imediat la o situație. Și noi trebuie să facem la fel ca creștini. Ne antrenăm mintea să răspundă imediat la întâmplările vieții pentru că noi nu putem împiedica viața să se deruleze. Nu putem împiedica ispitele să vină. Un lucru pe care să vi-l amintiți întotdeauna despre ispită: ispita nu este doar o oportunitate de a păcătui. Ispita este o oportunitate de a-L asculta pe Dumnezeu și de a nu păcătui. Întotdeauna există o cale de a nu păcătui. Ne antrenăm mintea. – nu v-a ajuns nicio ispită. Și când vorbește despre „nicio ispită”, există întotdeauna o cale de a ieși din ispită. Există întotdeauna o cale de a spune nu ispitei. Iar provocarea pentru noi este de a ne antrena mintea: la ce anume ne gândim? La ce anume ne gândim? Pe ce anume ne este mintea concentrată? Dacă este concentrată pe ce ar trebui, așa cum era mintea lui Hristos, atunci putem răspunde cum a răspuns Hristos la întâmplările vieții. Putem răspunde cum a răspuns Hristos la ispită. Putem spune nu ispitei. Dar este o chestiune de antrenament, antrenament, antrenament, antrenament. Și antrenamentul nu se sfârșește niciodată. Trei dintre noi din această conversație suntem la vârsta de 60 de ani. Noi nu ne putem opri din a ne antrena mintea doar pentru că suntem în vârstă. Pentru că noi încă avem de a face cu viața de aici.
Deci, pe linia asta aș merge. Este vorba despre a ne antrena mintea. A ne antrena mintea pentru a gândi bine, pentru a gândi biblic. MacArthur are o carte intitulată „Gândește biblic”. Felul cum gândim va dicta felul în care acționăm în cele din urmă. Dacă te gândești la Hristos îți va fi extrem de greu – și când spun „tu” nu arăt cu degetul pe nimeni. Noi – dacă noi ne gândim la Hristos și ne uităm la Hristos, ne va fi extrem de greu să păcătuim în timp ce ne uităm la El. Acum, știu că avem exemplul lui Petru. Avem acel exemplu în care, când Petru se leapădă a treia oară, Hristos se uită direct la el. Și Petru L-a văzut, înseamnă că Petru se uita. Înțeleg asta. Dar dacă mintea noastră este concentrată pe ceea ce ar trebui să fie, putem răspunde bine. Putem răspunde ca un coordonator al defensivei care răspunde când ofensiva face un anumit lucru. Putem răspunde imediat pentru că ne-am antrenat mintea.
Dacă ai copii, îți antrenezi copiii să răspundă imediat la o comandă. Dacă Cheyenne îi spune fiicei ei: „Du-te și pune acea cană pe tejghea”, Cheyenne vrea ca fiica ei să pună acea cană pe tejghea acum. Ea nu vrea ca fiica ei să stea să se mai gândească la asta. Ea nu vrea ca fiica ei să meargă să hoinărească vreo 5 minute. Ea vrea ca fiica ei să meargă și să pună cana pe tejghea acum. Și așa trebuie să încercăm să ne antrenăm mintea ca creștini, să răspundem corect la întâmplările vieții acum și să răspundem bine și să gândim bine.
Știu că există o mișcare foarte anti intelectuală în creștinismul vestic, cum că nu ar fi vorba despre a gândi, că nu e vorba de inteligență. Înțeleg, dar noi trebuie să îl iubim pe Domnul Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată puterea și… cu mai ce? Cu toată mintea. Noi trebuie să gândim. Trebuie să avem o minte ca a lui Hristos. Nu doar un creier, da? Creierul este ceea ce folosim – mintea noastră provine din faptul că avem un creier, că avem o inimă, din punct de vedere biblic. Dar totul se rezumă la antrenament. La a gândi bine. Spun mereu, gândiți-vă la Isus și la cum a gândit El. Știu că pare redundant. Dar haideți să ne gândim. Isus întotdeauna a gândit corect. El niciodată nu a gândit greșit. Niciodată nu a răspuns greșit în focul momentului. Iată-l în pustie. Satan citează Scriptura pentru a-L face să facă ceva anume. Cum răspunde Isus? Mintea lui Isus era informată de Scriptură, iar El răspunde corect pe loc, imediat. El nu a trebuit să stea să se gândească. Nu a trebuit să se roage timp de trei ore. El răspunde corect imediat. Și așa trebuie să ne antrenăm și noi mintea ca să gândim ca El.
