Tată, voi vorbi astazi despre lucruri cu care eu insumi am probleme cand vine vorba sa le aplic in viaţa de zi cu zi. Doamne, nu ingadui să traiesc in ipocrizie si sa fac oamenii sa creada că sunt ceva ce nu sunt. Căci eu ştiu că nu există un astfel de lucru, nu există nici un astfel de om mare al lui Dumnezeu ci numai oameni slabi, jalnici, putin credinciosi, in mana unui Dumnezeu mare şi milostiv. O, Doamne, fie ca prin puterea Ta, prin Duhul Tău cel Sfânt, viaţa mea sa fie schimbata, prin acest mesaj şi să mă faci sa seaman mai mult cu Hristos prin intermediul acestui mesaj. Ajută-ne Doamne, în numele lui Isus, Amin.
Fie ca Dumnezeu sa ne-ajute ca bucuria noastra cea mai mare sa fie in Hristos, şi nu in performanţele noastre. Sunt atât de satul sa ma tot straduiesc a face ceva. M-am saturat ca viaţa mea de creştin sa fie redusa până la ceea ce fac si la felul cum o fac. Isus Hristos vine la mine si-mi spune ca jugul Lui este bun şi sarcina Lui este uşoară, şi El îmi spune aceasta, „Nu este vorba de ceea ce poti tu sa faci, pentru că eu pot ridica pietre care sa faca ceea ce faci tu, mult mai bine decat tine. Ci este vorba despre pecetea pe care am pus-o asupra ta, in urma careia, vei incepe sa te asemeni tot mai mult cu Mine ” Asta este ceea ce El doreste.
Şi am să vă demonstrez astăzi că toate problemele, dacă nu toate, atunci cele mai multe probleme în viaţa dumneavoastră provin din ceea ce nu esti si ar trebui sa fii, de la caracterul tău. Conflictele noastre în căsătorie provin din izbucnirile firii pamantesti. Provin de la faptul ca nu IL reflectăm pe Isus Hristos. Problemele între fraţi, problemele în viaţă, problemele cu propria noastra constiinta, totul vine din faptul ca nu putem accentul acolo unde ar trebui sa-l punem, si anume, „sa ne asemanam tot mai mult cu Isus”. Toata lumea vrea facă ceva, atunci când ar trebui să-si doreasca să fie ceva.
Acum, asculta la mine, acest lucru ar putea sa va elibereze pe unii dintre voi. Ti s-a intamplat vreodata sa te trezesti dimineaţa şi sa petreci timp cu Dumnezeu şi sa simţi prezenţa LUI, şi sa studiezi Cuvântul şi sa ai impresia ca Dumnezeu pare să vorbească cu tine si apoi sa iesi afara şi sa vestesti evanghelia la toată lumea şi sa traiesti in supunere fata de Dumnezeu in acea zi, şi, cu alte cuvinte, se poate spune ca ai facut toate lucrurile cum trebuie in acea zi. Adica, ai fost asa cum trebuie, ti-ai iubit sotia, nu ti-ai lovit pisica, ai umblat cu Dumnezeu şi eşti atât de plin de bucurie la sfârşitul zilei, Apoi, a doua zi, te trezesti tarziu, ai dormit prea mult te gandesti ca nu ar fi trebuit să urmaresti acel program TV acea seara trecuta, ar fi trebuit să citesti Cuvantul, nu ai vestit evanghelia atunci când ai avut o oportunitate, şi, exista toate motivele sa fii plin de amaraciune, intristare. Ştii cum se numește asta? IDOLATRIE. Ai devenit sursa propriei tale bucurii. Bucuria ta vine de la tine şi munca ta continuă. Bucuria mea vine din lucrarea completa si terminata a lui Isus Hristos. Bineinteles ca vreau să fiu ascultător, vreau să vestesc evanghelia, vreau să-mi iubesc soţia mea şi este de asteptat ca Duhul Sfânt sa mă condamne când nu fac aceste lucruri, dar problema este: sa fii sărac in duh este un lucru minunat pentru că atunci când îţi dai seama, este ceva de genul: odinioara le spuneam tinerilor predicatori, ” aveţi nevoie de puterea lui Dumnezeu pentru a putea predica ” iar acum le spun „aveţi nevoie de puterea lui Dumnezeu pentru a va putea lega sireturile la pantofi” Ai nevoie de puterea lui Dumnezeu pentru a putea respira.
Cateodata, nu foarte des, cand sunt invitat la conferinţe despre creşterea bisericii, iar cei de acolo incep sa vorbeasca despre acele lucruri mari pe care au de gând să le faca, atunci eu ma ridic si zic, „Dati-mi voie sa vă pun o întrebare: De unde vine fiecare respiraţie? „De la Dumnezeu” raspund ei. „De unde vine fiecare bataie a inimii?” „Tot de la Dumnezeu” spun ei. Oh, nu va dati seama cat sunteti de ridicoli, voi, pastori predicator, evanghelişti şi misionari cu toate aceste planuri mari ale voastre? Acum, lasa-ma sa va spun ceva. Nu sunteti in stare sa respirati singuri, Inima voastra nu va bate nici macar o singura data fara interventia lui Dumnezeu.” Despărțit de harul divin din viaţa mea, nu aş fi astăzi nimic mai mult decât o demonstraţie de egoism uman. Asta e tot ce as putea fi vreodată!
Citeam prin epistola catre Galateni în această dimineaţă şi am fost atât de condamnat. Citeam prin Galateni unde se vorbea certuri si neintelegeri, lucruri de genul asta. Şi îmi dau seama că uneori fac asta cu soţia mea şi am inteles ca nu e bine ceea ce fac, chiar daca este vorba doar de o problemă în care nu cadem de acord. Adevărat problema este firea mea pamanteasca. Eu traiesc in firea mea pamanteasca si nu ma bazez pe puterea lui Dumnezeu motivul pentru care se intampla acest lucru este pentru că eu nu sunt sarac in duh. Unii oameni spun, „Ei bine, eu sunt sărac in duh „. Spune-mi atunci: Cât de mult te rogi? Cât de tare te cutremuri inaintea lui Dumnezeu? Cât de mult nu te bazezi pe înţelepciunea lui Dumnezeu revelata în Cuvântul Său? Aceasta este sărăcia in duh. Nu este oare minunat că nu trebuie să fii ceva mare? De fapt ceea ce trebuie să fii este ceva neinsemnat, smerit şi umil sa stai pe locul din spate, sa speli picioarele, timid şi inspaimantat de orice sarcină care ti se pune inainte, astfel încât aceasta te va trimite pe genunchi, in rugaciune. Mi-am dat seama în aceasta dimineaţa că nu trebuie să ma misc la stânga sau la dreapta, nici macar un centimetru, deoarece, fără puterea lui Dumnezeu asupra vieţii mele, voi cădea cu siguranta.
Aceasta e ceea ce înseamnă, „nu ne duce pe noi în ispită”. Este o recunoaştere a slăbiciunii. şi o recunoaştere a unei nevoi imense de har. „Ferice de cei săraci in duh, căci a lor este împărăţia cerurilor.” (Matei 5:3) Oh, ce loc! O, ce loc!
