Minciuna # 1: Pentru a crede Biblia, omul trebuie sa comita suicid intelectual
Unul dintre miturile invatamantului modern spune ca o persoana cu adevarat inteligenta nu va crede Biblia. De fapt, multe persoane foarte inteligente au considerat Biblia nu doar un element esential pentru credinta, ci de asemenea ca fiind insasi temelia cunoasterii. Multe dintre cele mai vechi universitati americane au fost fondate pe acest principiu. William si Mary, Yale si Princeton, pentru a numi doar cateva, au avut Biblia in centrul programei de invatamant. Dupa cum afirmau primele regulamente ale Universitatii Harvard in 1642, “Fiecare student trebuie sa fie in mod clar invatat si cu toata convingerea indemnat sa se gandeasca temeinic ca principalul scop al vietii si al studiilor sale este cunoasterea lui Dumnezeu si a lui Iisus Hristos, care este viata vesnica, si prin urmare sa Il aseze pe Hristos… ca singura temelie a cunoasterii si invataturii adevarate.”
Unele dintre cele mai sclipitoare minti ale istoriei au considerat ca filosofia crestina despre lume si viata este complet rezonabila. Augustin, John Wycliffe, Rembrandt, John Milton, Blaise Pascal, Johann Sebastian Bach, Robert Boyle, Jonathan Edwards, Michael Faraday, James Clark Maxwell, Lord Kelvin, C. S. Lewis, si multi altii nu au vazut nicio contradictie intre ratiune si credinta. Faptul ca Dumnezeu a descoperit oamenilor adevarul, in mod special prin Fiul Sau Iisus Hristos, este singurul lucru care poate da sens vietii. Biblia este ridiculizata astazi de multi asa numiti “intelectuali”, datorita faptului ca mandria si aroganta lor i-a orbit fata de adevar. “S-au falit ca sunt intelepti, si au innebunit” (Romani 1:22). Nu te lasa prins in plasa pseudo-intelectualismului atat de raspandit in mediul academic. In cele din urma, va conta foarte putin daca esti considerat destept sau prost de catre colegii tai. Ceea ce va conta este daca Il cunosti pe Dumnezeu.
Minciuna # 2: Evolutionismul este o explicatie rezonabila a originii si alcatuirii prezente a universului
Este important sa definim termenul “evolutionism”. Nu discutam numai despre schimbare. In mod evident, lumea din jurul nostru s-a schimbat foarte mult. Prin evolutionism intelegem ipoteza conform careia moleculele au devenit om doar printr-un proces naturalist. Oameni precum G.G. Simpson, Jacques Monad, Carl Sagan si Richard Dawkins sunt cativa dintre sustinatorii principali ai evolutionismului. Urmatoarea afirmatie a lui Sagan este un bun rezumat: “Cosmosul este tot ceea ce este, sau a fost, sau va fi vreodata.”
Ideea ca viata a aparut la intamplare din non-viata, si ca sursa ultima a tot ceea ce vedem, inclusiv omul, este materia sau energia impersonala este absurda. Teoria generarii spontane a vietii a fost infirmata cu mult timp in urma de catre Redi, Pasteur si altii. Acest concept a fost reintrodus pe furis in stiinta moderna de catre evolutionistii care au nevoie de ea pentru a conferi vietii o origine naturalista. In ciuda conceptiei gresite, diferitele experimente ‘biopoiesis’ cum ar fi aparatul producerii scanteii Miller-Urey nu au reusit nici pe departe sa produca ceva ce ar putea fi numit viata.
Chiar mai distructiva este ideea ca materia impersonala, fara ratiune, interactionand la intamplare cu ea insasi a reusit cumva sa produca omul cu personalitatea, ratiunea, si conceptele sale de moralitate si scop. Poate materia amorala sa produca personalitatea si ratiunea umana? Poate materia, asupra careia actioneaza numai timpul si sansa sa dea nastere omului cu scop si semnificatie reala? Intreaga teorie este, de fapt, auto-distructiva. Ratiunea este complet distrusa intr-un sistem care atribuie gandirii cauze irationale. Darwin insusi spune: “Intotdeauna ma confrunt cu oribila indoiala: oare convingerile mintii umane, evoluate din mintea unor animale inferioare, au vreo valoare sau sunt demne de incredere? Ar avea cineva incredere in convingerile mintii unei maimute, daca ar exista convingeri intr-o asemenea minte?” Distrugand validitatea activitatii mentale a omului, teoria evolutionismului isi taie propriul cap. Nu poti avea incredere in mintea omului cu privire la absolut nimic, nici macar cu privire la teoria evolutionismului.
Negandu-L pe Dumnezeu, omul sfarseste prin a-si nega propria umanitate. Adevarul, frumusetea, dragostea, moralitatea si ratiunea isi pierd orice semnificatie. Totul devine o absurditate fara sens. Nu este de mirare faptul ca Biblia spune: “Nebunul zice in inima lui: “Nu este Dumnezeu!” (Psalmul 53:1). Nu da crezare acestui mit prostesc. Indiferent cat de mult incerci sa il suprimi, tot se ridica din adancul fiintei tale strigatul ca nu esti un animal sau o masina, ci o persoana. Nu ai dobandit aceasta convingere de la amibe. O ai de la Dumnezeu care te-a creat si care te cheama la Sine.
Minciuna # 3: Crestinismul este in esenta la fel ca celelalte religii ale lumii
Desi exista anumite asemanari de suprafata intre crestinism si alte religii, mesajul esential al crestinismului se afla la polul opus fata de toate celelalte credinte. Hristos a pretins o anumita relatie cu Dumnezeu, care excludea posibilitatea mantuirii pe orice alta cale. “Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” Ioan 14:6
Crestinismul este Hristos. Viata, moartea si Invierea Lui fizica pentru pacatosi este temelia crestinismului. Toate celelalte religii sunt in esenta umaniste; oameni pacatosi incearca sa ajunga la Dumnezeu prin propriile lor eforturi. In crestinism, Dumnezeu se coboara la oamenii pacatosi si le ofera o dreptate perfecta prin moartea Fiului Sau pe cruce. Sa consideri crestinismul ca fiind in esenta la fel ca toate celelalte religii inseamna sa nu intelegi mesajul sau central: “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” Ioan 3:16
Minciuna # 4: Banii, puterea, placerea si prestigiul sunt lucrurile care confera vietii semnificatie reala si scop
Renumele academic, slujba bine platita, si traiul usor sunt lucrurile cu care sunt ispititi studentii pentru a urma o facultate. Insa sunt aceste lucruri esenta vietii? Unul dintre cei mai intelepti oameni care au trait vreodata a avut toate aceste lucruri din abundenta, dar si-a dat seama ca ele nu aduc implinire. Regele Solomon a avut mai mult decat poti tu spera vreodata sa obtii, si totusi a ajuns la concluzia ca aceste lucruri nu confera semnificatie adevarata vietii si foarte curand moartea le va matura pe toate; nu poti lua nimic cu tine. Urmarirea placerilor si bogatiilor trecatoare ale acestei lumi este “goana dupa vant”.
Iisus a evidentiat un aspect si mai serios al acestei cautari. El a spus ca la moarte nu numai ca vei pierde toate aceste lucruri, dar iti vei pierde si sufletul. “Si ce foloseste unui om sa castige toata lumea, daca isi pierde sufletul?” (Marcu 8:36). De ce sa iti risipesti viata pe lucruri care la sfarsit ar putea sa te coste propriul tau suflet? In contrast cu urmarirea avansarii proprii si a placerii proprii, Hristos a invatat ca drumul catre adevarata maretie este a deveni slujitorul altora, ca Imparatia cerurilor apartine celor saraci in duh, si ca Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har.
Minciuna # 5: Iisus nu a pretins niciodata ca este Dumnezeu
Cateva citate din Noul Testament sunt suficiente pentru a spulbera acest mit. In Ioan 10:30, Hristos a sustinut in mod expres ca El este egal cu Dumnezeu afirmand: “Eu si Tatal una suntem.” Mai tarziu in aceeasi carte, El a facut aceeasi revendicare intr-un mod diferit, spunand: “Cine M-a vazut pe Mine L-a vazut pe Tatal” (Ioan 14:9)
Hristos Si-a atribuit in mod constant caracteristici divine. El a pretins ca are puterea de a ierta pacatele si dreptul de a primi inchinarea oamenilor. Cand Toma L-a numit “Domnul meu si Dumnezeul meu”, El nu l-a mustrat. Din contra, El le-a promis oamenilor daruri divine cum ar fi pacea si viata vesnica. El a dat ca invatatura propria Lui perfectiune morala. El a sustinut ca invataturile Sale sunt absolut autoritare, spunand ca cerul si pamantul vor trece dar cuvintele Lui nu vor trece niciodata. El a afirmat ca este Mantuitorul lumii, si ca El va veni la sfarsitul veacurilor sa judece toti oamenii.
Contemporanii Sai iudei cu siguranta au inteles ca El se declara a fi Dumnezeu, si de aceea L-au acuzat de blasfemie. Intr-o anumita imprejurare cand ei vroiau sa-L omoare cu pietre, Iisus i-a intrebat pentru care dintre lucrarile Lui bune aruncau cu pietre in El. Iudeii au raspuns: “Nu pentru o lucrare buna aruncam noi cu pietre in Tine, ci pentru o hula, si pentru ca Tu, care esti un om, Te faci Dumnezeu” (Ioan 10:31-33).
Acestea sunt doar cateva referinte ale Noului Testament cu privire la divinitatea lui Hristos, dar ar trebui sa fie suficiente pentru a reduce la tacere aceasta des intalnita dar gresita reprezentare a lui Hristos. El nu poate fi in mod condescendent numit un bun invatator moral precum Buda si Confucius. El nu ne ofera aceasta optiune.
Minciuna # 6: Relatarile vietii lui Hristos nu sunt demne de incredere deoarece au fost scrise cu mult timp dupa moartea Lui
Aceasta este una dintre modalitatile prin care oamenii au incercat sa evite caracterul supranatural si uluitor al afirmatiilor lui Hristos. Ei spun ca aceste lucruri au fost inventate de urmasii Lui cu multi ani mai tarziu. Aceasta incercare de a scapa de Hristos asa cum este prezentat in Scriptura nu poate rezista in lumina investigatiilor istorice. Dovezile faptului ca biografiile lui Hristos au fost scrise in timpul vietii contemporanilor Sai sunt atat de puternice acum, incat William F. Albright (cel mai cunoscut arheolog biblic pana la moartea sa in 1971) a declarat ca “fiecare carte a Noului Testament a fost scrisa de un iudeu botezat intre anii 40 si 80 ai secolului I dupa Hristos.”
Portretul lui Hristos din Noul Testament este in intregime dincolo de posibilitatile inventiei omenesti. El se ridica mult deasupra oricui L-ar fi putut crea. Doar o fiinta egala cu Hristos cel prezentat in Scriptura ar fi putut inventa o asemenea persoana perfect umana si divina. Cu siguranta apostolii nu si-ar fi dat viata (si cei mai multi si-au dat-o) pentru ceva ce stiau ca au plasmuit in propria lor imaginatie.
Singura explicatie care are sens este cea evidenta: Biblia contine exact ceea ce pretinde – relatari ale martorilor oculari cu privire la cea mai uimitoare persoana care a umblat vreodata pe acest pamant – Dumnezeu intrupat. Asa cum a spus apostolul Petru, “In adevar, v-am facut cunoscut puterea si venirea Domnului nostru Iisus Hristos, nu intemeindu-ne pe niste basme mestesugit alcatuite, ci ca unii care am vazut noi insine cu ochii nostri marirea Lui” (2 Petru 1:16)
Daca chiar vrei sa iti folosesti mintea, de ce sa nu citesti Noul Testament, fiind foarte onest cu ceea ce citesti? In Evanghelia dupa Ioan, un loc bun de incepere a lecturii, Domnul a spus: “Daca vrea cineva sa faca voia Lui, va ajunge sa cunoasca daca invatatura este de la Dumnezeu, sau daca Eu vorbesc de la Mine” (Ioan 7:17).
Minciuna # 7: Betia si relatiile sexuale inaintea casatoriei, atat de raspandite printre studenti, trebuie sa fie OK din moment ce “toti o fac”.
Studentii incearca sa se convinga ca stilul lor de viata pacatos nu este atat de rau, spunandu-si ca toata lumea traieste astfel. Imoralitatea sexuala, betia, drogurile, limbajul murdar, inselaciunea si minciuna nu numai ca sunt considerate activitati normale printre studenti, dar studentii se si lauda cu asemenea lucruri. Insa pacatul nu este ceva cu care sa te poti mandri. Acestea sunt chestiuni de viata si de moarte. Plata pacatului intotdeauna a fost si intotdeauna va fi moartea (Romani 6:23). Caracterul sfant al lui Dumnezeu este standardul absolut si neschimbator pentru moralitate. Si pentru ca El este drept, El nu va lasa niciun pacat nepedepsit. De aceea ne avertizeaza El in Exod 23:2 “Sa nu te iei dupa multime ca sa faci rau.” Studentilor, “nu va inselati! Nici cei desfranati, nici cei idolatri, nici cei adulteri, nici barbatii care practica prostitutia, nici homosexualii, nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici barfitorii, nici talharii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6:9,10)
Minciuna # 8: Omul este in esenta bun
Este uimitor ca in lumina istoriei umane, oamenii inca se considera a fi in esenta buni. Ganditi-va doar la secolul XX: doua razboaie mondiale, lagarele de concentrare naziste, Vietnam, 66 de milioane de rusi exterminati de la revolutia bolsevica, si milioanele de oameni ucisi sub conducerea lui Mao. Acestea sunt doar cateva exemple recente care dovedesc faptul ca istoria omenirii a fost scrisa cu sange si cu lacrimi. Omul inca incearca sa se insele inchipuindu-si ca in esenta este bun. Dar iata evaluarea realista a Bibliei: “este plina inima oamenilor de rautate” (Eclesiastul 9:3)
Este adevarat ca omul, asa cum a fost creat la inceput de Dumnezeu a fost bun, dar de cand s-a razvratit impotriva Creatorului Sau, omul a devenit depravat in insasi natura lui. Unul dintre motivele pentru care oamenii se considera buni este faptul ca ei se compara unii cu altii in loc sa isi compare vietile cu standardul drept si sfant al lui Dumnezeu. Desigur, nu parem a fi prea rai daca coboram standardul astfel incat sa se potriveasca cu comportamentul nostru.
Noi ne uitam la aparentele exterioare. Cateodata reusim destul de bine sa ne curatim in exterior, dar cum ramane cu gandurile si motivatiile inimii? Iisus a spus ca poruncile lui Dumnezeu tin de inima omului. De exemplu, porunca impotriva crimei merge mult mai adanc decat interdictia de a lua in mod fizic viata cuiva. De fiecare data cand iti pierzi cumpatul, sau nutresti resentimente, comiti o crima in inima ta. “Oricine uraste pe fratele sau este un ucigas.” (1 Ioan 3:15)
Poti reusi sa ascunzi pacatul de cei din jurul tau. Te poti convinge chiar pe tine insuti ca nu esti asa de rau. Dar fii sigur, intr-o zi vei sta inaintea lui Dumnezeu si Ii vei da socoteala pentru fiecare gand, motivatie si actiune.
Minciuna # 9: Dumnezeu mantuieste oamenii buni
Aceasta minciuna, desi este asemanatoare cu cea de mai sus, este de obicei auzita intr-un context diferit. In timp ce minciuna precedenta este in principal prezentata la cursuri, aceasta este in principal afirmata in mediul religios. Suna cam asa: Din moment ce Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei, daca incerci sa traiesti o viata buna, Dumnezeu iti va trece cu vederea falimentele tale morale (pacatele) si tu vei merge in rai. Chiar si in contextul religios presupus crestin, aceasta perspectiva a “faptelor bune care cantaresc mai greu decat faptele rele din viata ta” este prezentata ca fiind Evanghelia. Dar nu aceasta este Evanghelia. Este o deformare a adevarului cu privire la pacatul nostru si la dragostea lui Dumnezeu. In primul rand, binele nostru nu este atat de bun pe cat credem noi, si raul nostru este mult mai rau decat credem noi. Pe langa aceasta, desi Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei, El niciodata nu trece pacatul cu vederea. El este drept si sfant si promite sa pedepseasca fiecare pacat. Dreptatea morala completa si absoluta va fi infaptuita in universul lui Dumnezeu.
Asadar care este situatia unor oameni pacatosi ca mine si ca tine? Noi ne aflam sub mania si judecata dreapta a lui Dumnezeu. Insa minunea adevaratei Evanghelii este ca Dumnezeu are o modalitate de a pedepsi tot pacatul si totusi de a-i salva pe pacatosi. Daca esti interesat sa cunosti aceasta cale, citeste Noul Testament, in special Evangheliile. Un lucru pe care il vei observa citind Biblia este ca nimeni nu este destul de bun in sine insusi pentru a merita sa ajunga in rai. Pe de alta parte, vei descoperi ca nimeni nu este atat de rau incat Dumnezeu sa nu il poata salva.
Studenti, fiti atenti! Nu tot ce auziti in camin sau la facultate este adevarat, chiar daca este prezentat de oameni aparent bine intentionati si bine pregatiti din punct de vedere academic. Ganditi, faceti cercetari, si cereti-I lui Dumnezeu intelepciune pentru a respinge minciunile si a accepta adevarul. “O, adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvantul, care zice: ‘Hristos Iisus a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi…’ (1 Timotei 1:15)
Articol scris de Richard Ochs
