Şi dacă spuneţi vreodată oamenilor că Dumnezeu nu are mânie aprinsă faţă de păcătos, nu doar faţă de păcat, ci faţă de păcătos, atunci voi îi minţiţi. Pentru că eu nu găsesc versete care vorbesc şi care arată că Dumnezeu Îşi varsă mânia asupra păcatului. Ce-i aia? Cum îţi reverşi mânia asupra păcatului? Unde este el?
Ascultaţi. O să vă dau cinci versete care vorbesc despre mânia lui Dumnezeu. Iar voi îmi spuneţi către cine este îndreptată.
Exod 22:22. – „Să nu asupreşti pe văduvă, nici pe orfan. Dacă îi asupreşti, si ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele; mânia Mea se va aprinde şi vă voi nimici cu sabia.”
Levitic 26:27 – „Dacă, cu toate acestea, nu mă veţi asculta şi dacă vă veţi împotrivi Mie, Mă voi împotrivi şi Eu vouă cu mânie.”
– „căci mare este mânia Domnului care s-a aprins împotriva noastră pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia, şi n-au împlinit tot ce este scris în ea.”
Ezra 8:22 – „Mâna Dumnezeului nostru este spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mânia Lui sunt peste toţi cei ce-L părăsesc.”
Psalmul 21:8 – „Mâna ta, împărate, va ajunge pe toţi vrăjmaşii tăi, dreapta ta va ajunge pe toţi cei ce te urăsc, şi-i vei face ca un cuptor aprins, în ziua când te vei arăta; Domnul îi va nimici în mânia Lui şi-i va mânca focul.”
Oameni buni, mânia Lui este îndreptată împotriva păcătoşilor, nu doar a păcatului. Să vă spun altceva despre mânia Lui. Este de temut. Este absolut înspăimântătoare. Adesea este asociată cu focul; de multe ori o găsesc asociată cu a bea un pahar. Chiar şi ultimele picături ale paharului, care cred că este aceeaşi imagine pe care o foloseşte Hristos în grădină. El se ruga Tatălui Său dacă este cu putinţă să fie îndepărtat acel pahar de la El, un pahar de mânie.
Dar mai mult decât orice altceva în Biblie; Spuneţi-mi voi. Ascultaţi aceste versete. Auziţi cu ce este asociată această mânie:
Exod 15:7 – „Îţi dezlănţuieşti mânia, şi ea-i mistuie ca pe o trestie.”- „iuţimea mâniei Lui celei mari”
Psalmul 21:9 – „şi-i vei face ca un cuptor aprins, în ziua când Te vei arăta; Domnul îi va nimici în mânia Lui, şi-i va mânca focul.”
Isaia 66:15 – „Căci iată Domnul vine într-un foc şi carele Lui sunt ca un vârtej; Îşi preface mânia într-un jăratic şi amenințările în flăcări de foc.”
Ieremia 4:4 – „Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc, şi să se aprindă fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre.”
Ezechiel 21:31 – „voi sufla împotriva ta cu focul urgiei Mele.”
Ezechiel 38:19 – „focul mâniei Mele”
Ieremia 17:4 – „căci aţi aprins focul mâniei Mele care va arde totdeauna.”
Isaia 30:30 – „în mânia Lui aprinsă, în mijlocul flăcării unui foc mistuitor”
Deuteronom 32:22 – „Căci focul mâniei Mele s-a aprins şi va arde pănă în fundul locuinţei morţilor, Va nimici pământul şi roadele lui, va arde temeliile munţilor.”
Deuteronom 29:20 – „mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia”
Oameni buni, acesta este unul din cele mai de temut versete pe care le-am citit vreodată în Biblie. Ezechiel 22:20 – „Cum se strânge argintul, arama, ferul, plumbul şi cositorul, în cuptorul de topit şi se suflă în foc ca să se topească, aşa vă voi strânge şi Eu în mânia şi urgia Mea, vă voi pune acolo şi vă voi topi. Da, vă voi strânge şi voi sufla peste voi cu focul mâniei Mele şi vă veţi topi în el.”
Stiţi, omul vrea să o ingore, să o uite, să o suprime. Omului îi place să se gândească, „Oh, păcatul meu nu e aşa de rău,” şi, „Dumnezeu nu e chiar aşa de mânios.” Şi omul cumva se gândeşte că, „Ei, chiar dacă iadul este real, voi fi acolo împreună cu toţi prietenii mei.” [Ezechiel 22:20 -] „vă voi strânge şi voi sufla peste voi cu focul mâniei Mele şi vă veţi topi în el.” Omul crede că îi va face faţă. Dar vă spun că atunci când Dumnezeu va sufla asupra lui cu mânia răzbunării Lui, cu foc, fum, urgie… omul va ceda imediat. Nu va fi nici o luptă în el. Nu va rezista acelei mânii. Oameni buni, mânia lui Dumnezeu este de temut. Şi să ştiţi că doar păcatul scoate în evidenţă această caracteristică a lui Dumnezeu. Mânia este modul în care un Dumnezeu sfânt răspunde şi trebuie să răspundă la răutatea oamenilor.
Dar vă voi spune un al treilea lucru despre această mânie: este dreaptă. Ascultaţi: Romani 2:5 – „Dar, cu împietrirea inimii tale care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu.” Ştiţi ce cred cei mai mulţi oameni? Ei cred că mânia lui Dumnezeu … dacă e atât de rea cât spune Biblia că este – iar Biblia spune că e îngrozitoare, înseamă că e cumplit de îngrozitoare – deci dacă este atât de rea, omul se uită la ea şi spune, „Stai un pic. Dacă e atât de rea, atunci e prea de tot. Dumnezeu exagerează.” Oamenii nu pot concepe că Dumnezeu poate avea o astfel de reacţie masivă „faţă de micile noastre păcate.” „Deci”, spun ei, „nu poate fi adevărat. Ar fi prea exagerat.” Ştiţi ce, problema nu e că Dumnezeu este excesiv, sau că întrece măsura, sau că e disproporționat. Biblia spune că judecata Lui este dreaptă. Oameni buni, problema este că noi subestimăm gradul nelegiuirii şi vinei noastre. Noi nu cunoaştem cât de mare este vina noastră. Problema nu stă în a evalua mânia Lui. Problema stă în a evalua excesul păcatului nostru. Aici este problema.
Mânia lui Dumnezeu n-ar trebui să ne facă să Îl vedem ca un Dumnezeu hipersensibil. Ci ar trebui să ne facă să înţelegem că subestimăm nebunia omului. Mânia lui Dumnezeu este dreaptă dacă ne înţelegem păcatul.
