Iată întrebarea pe care vreau să o pun acum: de ce pocăinţa şi credinţa sunt lucruri atât de greu de realizat? De ce implică atâta zbatere? De ce sunt aşa de mulţi oameni care-şi doresc să intre, şi care nu vor putea să intre? Şi, de ce?
Acum, ascultaţi foarte atent, vă voi spune un alt verset. Acest verset se găseşte la sfârşitul Bibliei şi v-aş ruga să remarcaţi că pe măsură ce Biblia se apropie de sfârşit şi ultima carte a Noului Testament se încheie, ultimul lucru pe care Domnul Isus vrea sa-l facă cunoscut acestei lumi este acesta: „Celui ce îi este sete, să vină! Cine vrea să ia apa vieţii fără plată, să vină!
Dă-mi voie să te intreb ceva: este oare îngustă poarta care duce spre cer, spre Impărăţia lui Dumnezeu? Da, este îngustă. Este chiar foarte îngustă. Dar eu vă spun acest lucru: este suficient de largă şi suficient de deschisă pentru ca orice persoană care vrea să intre să poată intra prin ea! Garantat, oameni buni! Oricine, care este însetat să meargă şi să bea. Dumnezeu nu a închis uşa pentru ca tu să nu poţi fi salvat. Chiar, dimpotrivă, EL o ţine larg deschisă pentru toţi cei care sunt însetaţi. El spune: Dacă ai dorinţa de a veni înăuntru, Vino! Acesta este adevărul. EL spune: „Vino.” Dacă este atât de simplu… Nu te întrebi cateodată: „Dacă e atât de uşor de ce sună atât de complicat? Ne este arătată uşa, suntem îndemnaţi să intrăm prin ea în Impărăţia lui Dumnezeu. Toţi cei care doresc pot intra. Aşa de uşor şi totuşi, sună atât de greu!
Imaginaţi-vă că poarta către Împărăţia lui Dumnezeu este ca o capcană pentru maimuţe. Ştiu că unii dintre voi au auzit despre acest lucru. Acest tip de capcană pentru prins maimuţe despre care voi vorbi în continuare nu este un basm sau o poveste. Acest lucru este real. Este real, iar maimuţele se comportă cu adevărat în felul acesta. Stiţi cu toţii că dacă cineva vrea să prindă o maimuţă cu intenţia de a o mânca, nu este interesat în a prinde maimuţa nevătămată, ci pur şi simplu trage o săgeată prin ea şi o pune apoi pe farfurie. Dar, cei care doresc să captureze maimuţe pentru grădinile zoologice, doresc ca maimuţa să rămnă nevătămată. Ei au o anumită tehnică. Ei bine, cum? În principiu, ei folosesc fie un dovleac sau o nucă de cocos sau o sticlă. Să utilizăm sticla în această ilustraţie. Se foloseşte o sticlă care are o deschizătură prin care maimuţa poate să-şi bage mâna înăuntru, iar înauntru se pun nuci, dar doar nuci pe care maimuţele le consumă în mod obişnuit. Ce se întâmplă de fapt? Maimuţa bagă mâna prin gâtul sticlei, ajunge la nuci, şi apucă una dintre nuci. Ei bine, există o problemă acum. Pentru că are nuci în mână, pumnul ei închis e prea mare pentru a ieşi din gâtul sticlei. Acum v-aţi gândi în felul următor: maimuţa lasă nuca din mână şi fuge! Aşa ar fi normal dar, spre surprinderea voastră, braconierii au descoperit că maimuţa nu lasă niciodată nuca din mână. Şi chiar şi atunci când braconierii vin iar maimuţa îi vede şi încearcă disperată să fugă, nici măcar atunci nu dă drumul nucii din mână. În final, braconierii o prind şi o bagă în sac. Şi să ştiţi, vă voi spune din nou, aceasta nu este o legendă. Acesta este modul în care braconierii capturează maimuţe, am citit despre aceasta pe internet. Nu am văzut cu ochii mei aşa ceva, dar am toate motivele să cred că este adevărat.
Uşa prin care se intră în Împărăţia lui Dumnezeu este exact la fel. Este destul de mare pentru tine pentru a putea trece prin ea, dacă arunci afară aceşti ochi şi laşi din mană acele nuci pe care Hristos îţi cere să le laşi. Asta e ideea. Dacă nu smulgi ochii nu vei putea trece prin uşă. Dacă nu renunţi la acele nuci, nu poţi trece prin uşă. „Oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.” (Luca 14:33) Uşa este destul de largă pentru a putea trece prin ea doar dacă renunţi la tot ce ai. Dar dacă există chiar şi un singur lucru în viaţa ta la care nu eşti dispus să renunţi, un idol în viaţa ta, la care nu vrei să renunţi, nu vei putea trece. Idolii şi păcatul sunt prea mari pentru a putea trece prin această uşă.
Eşti chemat să intri pe poartă, eşti poftit înauntru, eşti invitat, eşti rugat, ţi se porunceşte să intri. Ţi s-a poruncit să te pocăieşti şi să crezi. Ţi se porunceşte să treci prin acea uşă. În unele cazuri, Dumnezeu insistă ca păcătosul să intre prin acea uşă. În alte cazuri, Dumnezeu pledează, prin slujitorii Săi, să intri prin acea uşă. EL îţi porunceşte asta. El o face în cel mai afectuos mod posibil. El vine de fapt jos, la nivelul păcătosului şi spune: „Veniţi să ne judecăm împreună!” Înseamnă că EL este dispus să aibă de-a face cu păcătoşii. El ne porunceşte: „Veniţi.” El a oferit o modalitate prin care să venim, Dumnezeu nu a închis uşa pentru nimeni. Problema este că cei mai mulţi oameni au câte o nucă în mână la care nu renunţă. Cei mai mulţi oameni ar renunţa la multe lucruri pentru a moşteni cerul, dar nu ar fi dispuşi să renunţe la TOT. Ei au acele una sau două nuci mai deosebite la care nu vor renunţa. Ei nu le vor da drumul, cu toate că ştiu cât de periculos este acest lucru, chiar dacă aud că există un astfel de lucru ca iadul. La fel ca acea maimuţă, atunci când vede braconierii că vin şi vede pericolul chiar în faţa ei, ştiind că aceşti oameni o vor lua şi o vor duce într-un loc în care nu şi-ar dori să meargă. Şi chiar şi atunci când păcătosul ştie că Dumnezeu o să vină după el şi o să-l arunce într-un loc unde nu-şi doreşte să meargă. Chiar şi atunci când va vedea pericolul, el nu-i va da drumul! De ce nu-i va da drumul? De ce oare? Răspunsul se găseşte în cartea Evrei. Evrei 3:13 şi şe numeşte înşelăciunea păcatului. Dacă stăm să ne gândim, ştiţi de ce oamenii nu se vor pocăi? Deoarece ei nu cred. Asta e problema, ei nu cred cu adevărat. A crede o minciuna înseamnă a fi un necredincios. Păcatul este înşelător. Practic, fiecare păcătos care nu va intra.
De ce credeţi că există toate aceste mulţimi de oameni care încearcă să intre şi nu pot? Vă voi spune de ce, deoarece aceştia au câte o nucă în mâna lor. Ei vor veni spunând: „Am încercat să fiu salvat. Am strigat către Dumnezeu pentru a fi mântuit.” Lasă-mă să-ţi văd mâna. Da, asta e ceea ce m-am gândit, nu pot să-şi tragă mâna afară deoarece au o nucă în mâna lor. Şi vor veni, cu ochii în lacrimi, spunând „Am chemat pe Domnul, dar El nu m-a salvat, şi fac şi asta şi cealaltă şi vin şi la biserică şi El tot nu mă salvează. Şti de ce? Ai nuca în mână. Dă drumul nucilor chiar acum şi scapă-ţi viaţa!
Ştiti ceva? Cu 19 de ani în urmă, am avut anumite păcate în viaţa mea la care nu am vrut să renunţ şi am ştiut, pentru că Dumnezeu mi-a arătat: „Vei merge în iad pentru aceste păcate”. Şi am ştiut că merit asta, şi m-am frământat şi pericolul îmi era înaintea ochilor, dar au existat anumite păcate de care nu am vrut să scap. Acum am să vă spun acest lucru, că, în acea noapte de 4 iulie 1990, când am deschis mâna, BANG, am fost salvat. Aşa de repede!
