Fragment din predica “Om al durerii”, bazată pe textul din Faptele Apostolilor 8:28-40 (Filip și famenul etiopian).


Următorul lucru care nu doar că ne uimește, ci ne izbește de-a dreptul, în acel capitol 53 din Isaia este suferința Sa. Este o imagine îngrozitoare de suferință. Și famenul etiopian nu o înțelege. Ce înseamnă aceasta? Ei bine, ceea ce reiese de peste tot este modul în care El a suferit în viața Sa din această lume. Așa ni se prezintă. El este disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința. Aceasta este imaginea. Și desigur că aceasta este imaginea care este prezentată peste tot în Evangheliile Noului Testament. Privește la El! Privește la acest Isus. “Ascultă”, îi spune Filip famenului etiopian, “cel care este descris acolo în mod profetic de către profetul Isaia, nu este altcineva decât acest Isus de care ai auzit când ai fost la Ierusalim. Vestea despre El s-a răspândit peste hotare. Acesta este Isus. Privește la El, acesta este adevărul cu privire la El: El a fost un om al durerii și a fost obișnuit cu suferința.”

Dar de ce? El era curat. El nu a făcut niciodată niciun rău. El nu a păcătuit niciodată. De ce a fost El un om al durerii? El chiar a fost. Nu ați observat niciodată că nu ni se spune nicăieri că El ar fi râs vreodată, nu ni se spune nici măcar că El ar fi zâmbit vreodată. De ce? O, vă spun, este adâncimea problemei umane. El a venit din cer datorită ei. Este o problemă atât de cumplită încât a necesitat ca acel zâmbet, acel râs, acel glumit să fie de neconceput! Om al durerii și obișnuit cu suferința.

Privește la El. Chiar de copil, la 12 ani, El deja începea să simtă povara. A fost dus la Ierusalim; era obiceiul lor să meargă acolo la date stabilite, și a fost dus și El. Și apoi ei au mers înapoi în călătoria lor. Și au mers cale de o zi, apoi L-au căutat și nu L-au putut găsi. Au presupus că era cu tovarășii de călătorie, dar nu era. Așa că Iosif și Maria merg înapoi la Ierusalim să Îl caute și acolo Îl găsesc în Templu argumentând și raționând cu învățătorii Legii. Da, la doar 12 ani. Și ce face? Vă amintiți că L-au mustrat: “Ce faci aici? De ce nu ai venit cu noi?” Iar El le răspunde: “Oare nu știați că trebuie să mă ocup de lucrarea Tatălui Meu și de lucrurile Tatălui Meu?” Și asta la doar 12 ani. Asta nu e doar precocitate, ci e ceva mai mult de atât. Ce se întâmplă? O, “lucrarea Tatălui Meu” – povara păcatului omului, povara căderii, povara unei lumi pierdute care se îndreaptă spre pierzare. “Lucrurile Tatălui Meu” – toată închinarea, toate mijloacele împăcării sunt “lucrurile Tatălui Meu”. El, deja la vârsta de 12 ani, este un om al durerii. Mai matur decât vârsta Lui.

Într-adevăr, vă amintiți că ni se spune despre El la sfârșitul capitolului 8 din Evanghelia după sfântul Ioan, că după ce a zis că “mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu”, și că “Tatăl și cu Mine una suntem”, ei au zis: “Cine este acesta care vorbește așa? Tu nu ai încă nici 50 de ani!” Știți, ei credeau că se apropia de acea vârstă, deși El avea doar cu puțin peste 30. Care era cauza? O, era acea povară. Picturile reprezentându-l pe Domnul nostru sunt total greșite. De aceea nu ar trebui să le afișați niciodată, ele sunt pură imaginație, și sunt de obicei imaginația unor artiști care nu au o gândire spirituală. Au înțeles total greșit. Fața Lui era schimonosită! El nu a fost așa cum este înfățișat în picturi. Nimeni nu ar trebui să încerce să Îl reprezinte. El a fost împovărat. A fost un om al durerii și obișnuit cu suferința.

Dar apoi, vă amintiți ispitirea din pustie. A durat 40 de zile și 40 de nopți. Și apoi ni se spune un lucru foarte interesant: că după ce ispitirea a luat sfârșit, niște îngeri au venit să-L slujească. De ce credeți că s-a întâmplat acest lucru? Ce credeți că se întâmpla acolo? De ce a avut El nevoie să fie slujit? Dragul meu prieten, aceasta este tragedia lumii. Omul crede că problemele lui sunt de natură politică și socială. Dar nu este așa. Problemele lui sunt probleme de iad, probleme de căpetenii și domnii, de stăpânitori ai întunericului acestei lumi, de duhuri ale răutății din locurile cerești. Ce-a fost cu El? El se lupta cu diavolul și cu forțele iadului! Și chiar dacă El este Fiul lui Dumnezeu întrupat, lupta a fost atât de teribilă încât a avut nevoie ca îngerii să Îl slujească.

Dar El face toate acestea ca tu și cu mine să putem fi eliberați. Ca tu și cu mine să putem fi salvați! El a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut și aceasta implică un conflict cu aceste puteri. Noi vorbim cu ușurătate de păcat și de căderea în ispită, apoi ne sculăm și mergem mai departe. O, ai văzut vreodată puterea, răutatea, grozăvia? El s-a confruntat cu ea în mod direct! Aici începi să vezi ceva din această adâncime. De aceea a fost El un om al durerii.