Frumusețea Evangheliei

Iată frumusețea Evangheliei, sunteți pregătiți? Noi avem impresia, așa cum a predicat și fratele, că uneori aducem contribuții la mântuirea noastră. Este greșit, dar așa avem impresia.

Am vorbit despre „ziua bună”. „Am avut o zi bună, sigur Dumnezeu mă acceptă mai mult azi.” „Am avut o zi rea, sigur Dumnezeu nu mă poate accepta la fel ca în ziua mea bună.” Ce ai făcut în acel moment? Ai adus faptele tale în ecuația justificării. Vedeți eroarea? Eroarea din gândirea noastră. Și fratele are dreptate, dacă facem asta nu vom avea niciodată pacea siguranței. Aroganța de a crede că în ziua noastră bună cumva potolim dreptatea lui Dumnezeu. Îți dai seama că în cea mai bună zi pe care ai avut-o vreodată în trăirea ta în asemănare cu Hristos ai eșuat mizerabil. Ai avut parte de un har de nepătruns în acea zi. Pe ce bază te acceptă Dumnezeu? Pe aceeași bază pe care l-a acceptat și pe acest tâlhar: sângele vărsat și neprihănirea lui Isus Hristos.

Cât de mult acceptă Dumnezeu pe cineva care a primit iertarea și viața veșnică prin credința în Isus Hristos? Îl acceptă un pic? Îl acceptă contractual – de genul: „O, nu am văzut acel paragraf”? „Cred că o să te primesc”? Nu. Declarat drept, făcut desăvârșit, acceptat. Îți dai seama că nu poți îmbunătăți acceptarea ta înaintea lui Dumnezeu și justificarea? Nu o poți îmbunătăți. Și nu poți retrage ceva din ea. Știi de ce? Pentru că niciodată nu s-a bazat pe performanța ta. Ea se bazează pe performanța altuia. Știi cât de eliberator este acest lucru? Să știu că neprihănirea mea nu este a mea.

Acum, frica pe care mulți oameni o au – Don a menționat-o și am vorbit despre ea ieri cu sora noastră – este că dacă Evanghelia este într-adevăr atât de gratuită, dacă justificarea mea nu are nimic de a face cu faptele mele, atunci nu cumva oamenii vor continua în păcat ca harul să se înmulțească? Da, dacă ei nu sunt născuți din nou.

Eșecul de a realiza că sub umbrela mântuirii vine justificarea prin moartea ispășitoare a lui Isus Hristos, dar tot acolo vine și regenerarea, transformarea, re-crearea, crearea unui om nou, a cărui inimă a fost schimbată și nu mai iubește păcatul, dar este încă ispitită de el, dar Îl iubește pe Isus Hristos. Și nu poate continua în păcat pentru că a fost născut din Dumnezeu (1 Ioan 3:9-11).

Să nu vă fie frică niciodată să vorbiți, să proclamați, să vestiți și să strigați libertatea justificării prin credința în Isus Hristos. Dacă din frică că ei o vor lua și vor merge cu ea în păcat, veți altera Evanghelia… Nouă ni se pare că „Trebuie să adaug ceva legat de fapte pe lângă, pentru că altfel ei vor continua să păcătuiască.” Nu, nu trebuie. Treaba ta nu este să schimbi acea Evanghelie. Treaba ta este ca cea a unui ospătar, de a o lua și a o duce fără să o verși. Asta e treaba ta.

Iar când Duhul Sfânt vine, așa cum vedem la acest tâlhar de pe cruce, și schimbă inimile și îi trezește la a-și vedea păcatul și le dă credință și ei primesc Evanghelia și sunt declarați drepți – dar ei au fost schimbați și acum trăiesc ca să Îl glorifice pe Acela care i-a făcut drepți, nu ca să câștige favoare. Este o mare diferență. Suntem salvați totalmente prin har.