Ce înseamnă să fii creştin?

Un creştin este cineva care vede că nu Îl va putea întâlni pe Dumnezeul Atotputernic în păcatul lui. El îşi cunoaşte păcatul pe care l-a comis şi ştie că acesta ar trebui să îl trimită în cel mai adânc loc al iadului. Totuşi, în disperarea lui, el s-a întors la Hristos şi a crezut că El a murit în locul lui ca înlocuitor al său. El crede că Hristos a stat în calea mâniei care trebuia să cadă asupra lui şi că a fost zdrobit în locul său.

Mireasa şi mirele au o povară pe inimă. Iubesc oamenii care vin la nunta lor. Şi ei ştiu că mulţi dintre aceştia nu sunt oameni cu care merg împreună la biserică. Sunt rude de-ale lor, colegi de serviciu sau de şcoală. Aşa că ei doresc ca Evanghelia să fie predicată. Şi Evanghelia este pur şi simplu o veste bună. Este cea mai bună veste.

Şi din când în când când avem câte un cuplu care se căsătoreşte, îmi place să mă gândesc la ce este un creştin. Eddie şi Carol sunt creştini. Şi m-am gândit să ne gândim câteva minute… ce este aceasta? Ce înseamnă acest lucru? Pentru că, vedeţi, acest termen este folosit cu multă uşurătate în zilele noastre. Nu e aşa? Dacă deschideţi televizorul veţi găsi tot felul de oameni care se pretind a fi creştini. Vei găsi tot felul de preoţi implicaţi în multe scandaluri. Ei pretind că sunt creştini. Tot felul de oameni care merg prin lume sub diverse stindarde pretinzându-se creştini. Dar autoritatea care spune ce este un creştin, este Hristos Însuşi. Cred că toţi suntem de acord cu acest lucru. Şi ştiţi unul din lucrurile interesante pe care le-a spus Isus? Nu oricine pretinde că este creştin, şi este cu adevărat. Deci ce este un creştin? Ce este un creştin?

Eddie şi Carol… ştiţi, dacă i-aţi întreba pe ei, „Este aceasta o zi importantă?” ei ar spune: „Da, este o zi foarte importantă din viaţa noastră.” Dar dacă i-aţi întreba ce este mai important, a te căsători sau a fi creştin, fără doar şi poate, ei ar spune că a fi creştin, a fi urmaş al lui Hristos. Şi aceasta are totul de a face cu ce înseamnă a fi un adevărat creştin… cu privire la de ce ar spune ei acest lucru. Aceasta este o zi specială pentru ei. Dar o zi şi mai specială este atunci când cineva îl găseşte pe Domnul.

Ce este un creştin? Ce este? Daţi-mi voie să vă spun. Un creştin este singura persoană din lume care este pregătită pentru ce va veni. Iată un lucru. Daţi-mi voie să vă spun cu ce are de-a face creştinismul. Are de a face cu Dumnezeu. Sunt multe lucruri legate de moarte. Sunt multe lucruri legate de păcat. Şi iată un lucru pe care îl înţelegem cu toţii. Noi murim. Noi murim nu pentru că aşa a fost proiectat de prima dată. Dumnezeu nu a creat omul să moară. Plata păcatului este moartea. Moartea a venit peste om pentru că omul a păcătuit. Acesta nu este un lucru normal. Moartea nu e normală. Şi iată o realitate. Există un Dumnezeu. El ne-a creat. Noi vom muri. Şi vom muri deoarece noi am păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Acest blestem şi această moarte este consecinţa faptului că noi am păcătuit împotriva Lui… şi a faptului că părinţii noştri au păcătuit înpotriva Lui. Şi ştiţi ce ne învaţă Scriptura? Scriptura ne învaţă că vine o zi a judecăţii. Şi ştiţi ce e foarte interesant? Este o chemare la trezire. Există un Dumnezeu. Tu şi cu mine vom muri. Trebuie să stăm înaintea Lui la judecată. Este un lucru real.

Şi este dificil la o nuntă, când dorim să ne bucurăm şi pare mult mai potrivit să îl avem pe tata aici în faţă şi toată lumea să râdă. Dacă vrem să vorbim despre aceasta… dacă vrem să vorbim despre adevăratul creştinism, trebuie să ne uităm la ce înseamnă el. Şi aceasta doresc aceşti doi miri. Ei vor ca Evanghelia să fie vestită. Şi vestea bună care ne este revelată este că există o cale prin care să fii gata să Îl întâlneşti pe Dumnezeu. Şi ce e foarte interesant… e că cei mai mulţi bărbaţi nu vor fi gata. Cele mai multe femei nu vor fi gata. Şi ştiu acest lucru chiar din cuvintele pe care Însuşi Isus le-a spus.

Ascultaţi aceste cuvinte. Isus, Dumnezeul venit pe acest pământ în trup, Dumnezeul întrupat. Dumnezeu a venit şi a locuit pe acest pământ ca om. Şi El a venit fiind oglindirea slavei lui Dumnezeu. El a păşit în această lume în chip de om. Într-o fire asemănătoare cu cea a păcatului. El a venit şi a locuit printre noi. A venit să ne spună singura cale de speranţă. Şi când a venit printre noi, ne-a spus aceasta: „Intraţi pe poarta cea strâmtă”. Cu alte cuvinte, timpul acesta pe care îl aveţi aici în această viaţă, timpul acesta în care vi s-a dat viaţă şi suflare… este un timp de probă. Şi în acest timp, El ne invită să intrăm. Există un loc în care trebuie să intrăm. Nu este un loc fizic. Împărăţia Lui nu este din lumea aceasta. Dar El spune „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire.” Există o pieire care vine asupra celor care nu intră pe poarta cea strâmtă. Aceia care intră pe poarta largă şi uşoară, sunt mulţi. Şi ea duce la pieire. Iar Isus spune aşa: „Strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.”

Acest lucru este şocant pentru că nu eu l-am inventat, ci Isus l-a spus. Isus a spus „puţini”. Şi uitaţi cum stau lucrurile. Noi trebuie să murim, iar Scriptura spune că după aceasta urmează judecata. Acest lucru este real. Poţi fi un ateu şi să încerci să te convingi pe tine însuţi că acest lucru nu este real. Dar el vine. Este rânduit ca noi toţi să murim, iar apoi vine judecata. Poate fi o zi de nuntă. Ei vor trăi şi vor avea copii. Dar ştiţi ceva? Ziua lor este rânduită. Şi Scriptura spune că apoi vine judecata.

Şi ce înseamnă judecata? Scriptura spune că noi toţi trebuie să stăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Apostolul Ioan s-a uitat şi a spus: „Am văzut pe cei mari şi mici.” Erau adunaţi. Toţi erau acolo. Noi toţi trebuie să stăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Şi cărţile sunt deschise, iar oamenii sunt judecaţi după ele. Şi daţi-mi voie să vă spun: creştinii, adevăraţii creştini, ca aceştia doi, creştinii sunt singurii oameni favorizaţi din această lume, care atunci când vor sta acolo înaintea lui Dumnezeu în ziua judecăţii, nu vor fi nimiciţi. De aceea este atât de special. Atât de important.

Dar există o cale. Există creştinismul. Noi trebuie să stăm înaintea lui Dumnezeu. Şi iată ce se întâmplă. Cărţile vor fi deschise. Şi ce va fi în carte? Viaţa ta. Toată. Toată viaţa ta. Şi iată care este problema. Dacă se va găsi vreun păcat în acea carte… fiecare păcat pe care îl comitem este împotriva lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este mânios pe acel păcat. Fiecare păcat este împotriva Lui. El îl ia în mod personal. Şi El este pur. Şi adevărul e că El este drept. Iar păcatul nostru va fi pedepsit în întregime. Pedepsit în întregime. Ascultaţi, când vom sta acolo înaintea lui Dumnezeu, creştinul este acela care o va duce bine. Acesta este un creştin. Un creştin este acela care în ziua judecăţii, va găsi că este o cale de scăpare. Păcatele noastre nu sunt o problemă mică. Dumnezeu a dat o lege. Noi am încălcat-o.

Omul prin natura lui… voi toţi ştiţi asta. Un copil mic se naşte. Ce trebuie să faci tu? Trebuie să îl înveţi pe copil să facă rău? Nu, nu trebuie să îl înveţi să facă rău. Ei se nasc zgârciţi. Se nasc egoişti, vrând să se lupte unul cu altul. Se nasc minţind. Trebuie să îi înveţi până şi să adopte măcar puţină moralitate. Noi avem o înclinaţie spre păcat. Dacă vom sta în acea zi înaintea lui Dumnezeu în păcatul nostru, am dat de necaz. Dar iată frumuseţea a ceea ce înseamnă să fii creştin… În acea zi de judecată întrebarea esenţială este: „Cum poţi accepta păcătoşii?” Ştiţi ce este adevărat despre un creştin? El nu este diferit faţă de ceilalţi în ceea ce priveşte păcatul pe care îl are. El are păcat ca toţi ceilalţi. Există păcat în viaţa lui. Cum poate veni un păcătos înaintea unui Dumnezeu sfânt şi să afle că Dumnezeu nu-l va pedepsi pentru păcatul său? Cum? Am cântat despre asta. Dumnezeu va pedepsi păcatul. Îţi dai seama, păcatul tău trebuie să fie pedepsit. Este un lucru însemnat. O crimă. Este un rău mai presus decât ne putem imagina. Noi tindem să îl vedem mic, dar aceasta e doar datorită orbirii noastre. Este rău.

Şi dacă ne gândim, ce este un creştin? Ce îl face pe un om creştin? Ce este aşa de special legat de un creştin? Este că atunci când un creştin vine înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă el a păcătuit ca oricare dintre noi ceilalţi, Dumnezeu se va uita şi îl va primi la Sine. Îl va primi în bucuria Domnului. Primit în întregime, cum? Pentru că Dumnezeu a lovit cu întreaga Sa mânie pe Fiul Său. El a pedepsit păcatul cu fiecare strop de mânie şi de răzbunare… cu fiecare strop de mânie. Cu fiecare fărâmă din intensitatea pe care noi o meritam… fiecare fărâmă. El va zdrobi…

Înţelegeţi că acest lucru e real? Şi vine. E ceva de care nu putem fugi. Nu eşti destul de rapid ca să scapi. Dumnezeu te va prinde. Vei sta acolo înaintea Lui. Cărţile vor fi deschise şi care este singura speranţă? Singura speranţă este speranţa creştină. Asta-l face pe creştin. Ascultaţi, aceştia doi nu doar au devenit religioşi. Nu asta înseamnă să fii creştin. Nu e ca şi când religia e tot ce au dobândit. Sau „Ei merg la biserică acum.” Nu asta înseamnă.

Ce-l face pe creştin să fie creştin, ce e atât de special în a fi creştin, are totul de a face cu păcatul. Totul. Are totul de a face cu păcatul lui care este iertat. Şi spui, „Cum se poate aşa ceva?” Cum se poate ca Dumnezeu să se uite la un păcătos şi efectiv să-l socotească perfect şi drept şi fără vină, fără pată şi sfânt? Cum se poate când el este la fel de păcătos ca noi toţi? Pentru că Dumnezeu a asigurat o cale. Dumnezeu a asigurat un înlocuitor. Asta are un creştin. Creştinii sunt oameni care au un înlocuitor. Când această minge a mâniei arzătoare a lui Dumnezeu a venit spre ei ca un tren marfar, Hristos a păşit în mijloc şi l-a izbit pe El. I-a spulberat sufletul. L-a scurs ca apa. A venit nimicitoare asupra capului Său. Am cântat „pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit”. Ce înseamnă aceasta? Dumnezeu L-a lovit pe Fiul Său. El Şi-a ridicat mâna cu puternică răzbunare, pe care tu şi cu mine o meritam, şi când ciocanul a căzut, a căzut pe Hristos.

Nu e de ajuns să spunem, „Păi, n-a murit Isus pentru toţi?” Ascultă, ceea ce va conta în acea zi este dacă tu te-ai încrezut în Isus Hristos şi în ce a făcut El la curce… dacă ai crezut că El a făcut-o pentru tine. Ascultă, dacă tu continui în păcatul tău, dacă te joci cu religiunea ta, nu e destul, nu asta au făcut aceştia doi. Un creştin e cineva care vede în disperare: nu sunt pregătit să-L întâlneasc pe acest Dumnezeu măreţ în păcatul meu. Nu sunt pregătit să merg înaintea Lui ştiind lucrurile pe care le-am făcut. Pe care EU le-am făcut. Acest lucru e real. Eu sunt un păcătos. Am făcut lucruri pentru care Dumnezeu ar trebui să mă trimită în fundul iadului.

Ce vei face în acea zi? O vei da în bară şi te vei juca? Ai o singură perioadă de probă, şi aceasta e chiar acum. Şi să ştiţi, moartea prinde pe cei mai mulţi oameni nepregătiţi. Cei mai mulţi gândesc: „O să am grijă mâine de asta”, dar azi e ultima lor zi.

Isus Hristos a venit în această lume şi a ţinut Legea pe care tu şi cu mine nu am putut-o ţine. Şi El şi-a ascultat Tatăl. Iar acolo pe cruce, a suferit. A suferit ca un miel. A tăcut toate acele trei ore, doar când S-a simţit părăsit de Dumnezeu a strigat. Dar a tăcut. A suferit ca un miel. Şi Dumnezeu L-a zdrobit pentru ca noi să fim liberi.

Şi Isus spune „puţini sunt cei ce o află”. Puţini. Ştiţi de ce puţini sunt cei ce o află? Pentru că cei mai mulţi oameni se gândesc „Eu sunt destul de bun.” Şi tu nu eşti destul de bun. Nu eşti. Dacă Dumnezeu te va găsi în păcatul tău în acea zi, vei da de bai. Dar dacă vii acolo… O, Biblia ne spune că creştinul va străluci în acea zi cu strălucirea dreptăţii. Cum se poate asta? Pentru că creştinul este îmbrăcat cu însăşi dreptatea lui Isus. Voi nu puteţi vedea asta în vieţile lor, nu o puteţi vedea cu ochii voştri goi, dar aceştia doi sunt îmbrăcaţi cu dreptatea lui Hristos aşa încât atunci când se vor înfăţişa înaintea lui Dumnezeu… apostolul Pavel spune, „Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu?” „Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!” Ei au fost găsiţi nevinovaţi în sala de judecată a lui Dumnezeu. Cine îi va putea învinui cu ceva? Isus Hristos a murit în locul lor, a suferit pedeapsa lor, a luat mânia lor, a băut paharul iadului lor până la ultimul strop astfel încât atunci când se vor înfăţişa vor fi deplin iertaţi. Aceasta înseamnă a fi creştin.

Nu aţi dori să luaţi în chip uşuratic acel nume. În acea zi, doar aceia care s-au odihnit şi s-au încrezut cu totul în Hristos. Tu spui: „Păi, cum faci asta?” „Ce înseamnă?” Înseamnă aceasta: vii ca păcătos înaintea lui Dumnezeu şi Îl implori să te salveze bazat pe meritele lui Isus Hristos. Te întorci din răzvrătirea ta împotriva Lui şi te predai şi Îi ceri… Îl chemi… ca meritele lui Hristos, sângele curs al lui Hristos, să îţi spele tot păcatul tău. Nu există o veste mai bună. Aceasta este o veste mai bună decât o nuntă. Aşa este!

Eu trebuie să mor. Tu trebuie să mori. Iar apoi, judecata. Şi cea mai bună veste din lumea aceasta este că Dumnezeu nu ne-a nimicit aşa cum meritam, lăsându-ne fără speranţă. El ne-a dat viaţă. Dar amintiţi-vă, este doar o perioadă de probă. El ne-a dat acest timp scurt ca să ne agăţăm de Hristos, ca să mergem la El ca păcătoşi vinovaţi şi să ne încredem în El să ne salveze. Asta e o veste bună! Dar trebuie mai întâi să auziţi partea rea ca să realizaţi cât de bună este. Este chiar bună! Amin!

Noi toţi ştim ce este o umbră, evident. Este umbra reală? Este reală, este o umbră. O umbră este reală… dar umbra nu este identică cu persoana. Există o realitate a persoanei care este diferită de realitatea umbrei… Şi sunt sigur că atunci când trăiam acei 25 de ani dinainte de a deveni creştin, nu cunoşteam deloc ce înseamnă căsătoria… Credeam că e ceva normal, obişnuit. Dar nu e doar atât. Este o umbră. Vedeţi, un alt aspect despre a fi creştin. Pe ei îi aşteaptă o altă zi de nuntă pe lângă aceasta. Şi acea căsătorie va fi pentru totdeauna. Aceasta este umbra. O, este reală. Va fi destul de reală în vieţile lor. O umbră este reală. Dar obiectul care proiectează umbra, acela e substanţa. Acela este lucrul cel mai real. Şi va veni o zi a nunţii. Ziua nunţii Mielului. Iar căsătoria de aici, dintre Eddie şi Carol, a fost proiectată de Dumnezeu în mod specific, nu doar pentru a fi o practică culturală, ci aceasta este o imagine a lui Hristos luându-Şi mireasa Lui.

Deci acea zi a judecăţii despre care v-am vorbit… odată ce cei răi vor fi scoşi din prezenţa lui Dumnezeu pentru totdeauna… cel puţin din prezenţa Lui plină de bunătate, de milă, de har… apoi sărbătoarea va începe.

Odată ce tot ce pângăreşte va fi dat afară, Hristos Îşi va lua mireasa la Sine şi va avea loc o sărbătoare pe care tu şi cu mine nu o vom uita niciodată, de vom fi acolo. Aceasta este umbra aceleia şi deci, asta ar trebui să vedeţi când Eddie îşi ia mireasa. Asta ar trebui să vă facă să gândiţi, „A, vine o zi când Hristos Îşi va lua mireasa Lui”. El Îşi va lua Biserica la Sine. El ne va lua în braţele Sale şi ne va copleşi cu dragostea Lui şi va fi pentru totdeauna. Asta întruchipează această imagine. Aceştia doi spun „dă-i înainte… chiar dacă este o umbră, vrem ca umbra să se petreacă.” Aşa că veniţi amândoi aici…