… învățători precum R.C. Sproul și John MacArthur. Când păstorii îi ascultă și încep să realizeze, „Dacă predic aceste lucruri în biserica mea, am să intru într-o grămadă de probleme.” Ei bine, iată două extreme.
Una este lașitatea. Am ajuns să cred că a fi un laș este în sângele fiecărui om pe care l-am întâlnit vreodată, inclusiv în mine. Trebuie să luptăm împotriva lașității. Și trebuie să luptăm împotriva autoconservării. Creștinii ar trebui să sufere. Păstorii ar trebui să sufere. Este ceea ce facem noi. Și dacă, luând adevărul Evangheliei, ne pierdem pozițiile, ne pierdem locurile, atunci așa să fie. Cel puțin noi I-am fost credincioși.
Dar cealaltă extremă este să te duci în biserica ta lipsit de dragoste, fără rugăciune, ca un taur într-un magazin de porțelanuri, și să distrugi pe toată lumea din calea ta. În primul rând, ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Și dacă l-ai primit, de ce te lauzi? Dacă ai ajuns să înțelegi mari adevăruri ale credinței creștine care au fost uitate, ce te deosebește de toți ceilalți? Harul lui Dumnezeu a făcut asta. L-ai primit gratuit, nu bazat pe virtuțile și meritele tale, ci pe harul lui Dumnezeu. Acum tratează-i pe alții cu har.
Când am fost să predic într-o anumită biserică pentru câteva luni, erau foarte opuși față de mine. Era o biserică mică din mediul rural, tipică. Nu am intrat acolo și am început să critic dur pe toată lumea. De fapt, ce am făcut a fost să intru acolo și să încep să predic despre familie. De ce? Pentru că familia este practic un dezastru în America. Și dacă poți merge într-o biserică și să propovăduiești Scripturile până la punctul în care familiile acelor oameni sunt vindecate, apoi vor asculta celelalte lucruri pe care le ai de spus.
Deci, dacă ai de gând să mergi într-o biserică și să faci o reformă, iată primul lucru pe care trebuie să îl realizezi. Trebuie să acționezi încet. Trebuie să acționezi cu dragoste. Trebuie să acționezi pe genunchi. Și apoi trebuie să te uiți la nevoile acelor oameni și să întâmpini acele nevoi cu Scriptura. Și pe măsură ce întâmpini acele nevoi cu Scriptura cum nu a făcut-o niciun alt om înainte de tine, apoi, când începi să abordezi celelalte adevăruri, ei vor privi și vor spune: „Ei bine, tot ce ne-a învățat el despre Biblie, chiar ne-a vindecat familiile. Ne-a îndreptat într-adevăr spre evlavie. Deci, nu ar trebui să-l atacăm doar pentru că nu am mai auzit asta până acum. Hai să continuăm să-l ascultăm o vreme pentru că știm binele pe care predicarea lui ni l-a făcut deja. Majoritatea bărbaților vor doar să atace imediat marile probleme.
Iată un alt lucru care trebuie învățat într-o congregație. Și anume, nu doar că Scripturile sunt inspirate. Baptiștii de Sud și alții au câștigat victorii fenomenale când s-au ținut de doctrinele privitoare la faptul că Scripturile sunt inspirate și infailibile. Dar asta este doar jumătate din bătălie. Următoarea întrebare este: sunt suficiente Scripturile? Avem nevoie de antropologie? Avem nevoie de psihologie? Avem nevoie de tehnici de creștere gen biserica 5th Avenue ca să facem creștinismul să funcționeze? Pastore, trebuie să-ți înveți oamenii cum să se bazeze doar pe Scripturi. Scripturile sunt suficiente.
Un alt lucru pe care un păstor trebuie să îl realizeze: intri într-o biserică tipică din America și poți conta pe faptul că o mulțime de oameni – poate jumătate, poate mai mult – sunt neconvertiți. Așa că a încerca să îi conduci în adevăruri spirituale este ca și cum ai încerca să înveți o capră cum să fie o oaie. Păstorul trebuie să meargă în acea biserică fiind iubitor, evanghelistic, cald, și încercând să-i câștige pe oameni la Hristos. Dacă obții o congregație convertită, vor fi destul de ușor de condus.
