O soție virtuoasă – o piatră prețioasă rară

Ca tânără soție, această carte a fost transformatoare pentru mine. Am participat la un curs, ca tânără soție disperată, și această carte m-a ajutat extrem de mult.

Niciodată nu vei găsi în soțul tău motivația pentru a face ceea ce ne cere Biblia să facem, dacă privești la el pentru motivația ta. Poți avea cel mai bun soț, cel mai binevoitor, bun, iubitor și evlavios soț, dar el este un simplu bărbat. Iar noi suntem simple femei, păcătoase salvate prin harul lui Dumnezeu. Noi ne vom dezamăgi unul pe celălalt, și nu pot să subliniez îndeajuns: nu aștepta de la soțul tău ceea ce doar Hristos îți poate da. Vei avea doar eșec, dezamăgire și nemulțumire. Dragostea Tatălui nostru ceresc se va asigura ca acest lucru să se întâmple, ca tu să nu fii satisfăcută. El nu te va lăsa să fii satisfăcută de nimeni și de nimic în afară de El. Aceasta ține de importanța umblării și relației noastre cu Domnul și de prioritatea de a sta ca Maria – Isus a spus că Maria și-a ales acel singur lucru necesar, acela că a stat la picioarele lui Isus. Și aceasta trebuie să fie prioritatea pentru noi ca femei, altfel nu va merge. Nu poți fi soția virtuoasă, biblică în propria-ți putere. Din nou spun, Dumnezeu nu va lăsa ca acest lucru să se întâmple. Iar tu vei ajunge frustrată, exasperată, când, de fapt, problema este în propria-ți inimă. În special la început, ai tendința să dai vina pe soțul tău pentru toate, când, de fapt, este propriul tău păcat pe care Dumnezeu dorește să îl elimine din tine.

Ca să fim această soție virtuoasă trebuie să avem prioritatea de a sta la picioarele lui Isus zi de zi, făcând din aceasta lucrul cel mai important de făcut în fiecare zi. Pentru că trebuie să realizăm că dacă nu Îl recunoaștem pe Domnul… și încerc să le încurajez pe femei: pe cât posibil, încercați să vă începeți ziua așa. Isus se scula dis-de-dimineață. Nu vreau să fiu legalistă să pun vreo robie sau vreo povară peste voi, care nu este de sus, care nu este dată de Dumnezeu, ci de mine, spunându-vă că trebuie să vă începeți ziua devreme dimineața. Doar mă gândesc că pentru majoritatea oamenilor este valabil acest lucru: începi dimineața când totul este limpede, poți gândi clar, nu intră încă notificări pe telefon, nu ești atât de ispitită să intri pe social media, să îți verifici căsuța de e-mail, să răspunzi la mesaje. În special dacă te trezești foarte devreme, dacă ai copii, vei vedea că trebuie să începi ziua foarte, foarte devreme, dacă vrei să ai acel timp liniștit. Dar este posibil! Am spus acest lucru de multe ori de-a lungul anilor femeilor pe care le-am instruit… Mamele sunt private de somn, asta e realitatea. Când copilașii sunt mici te scoli noaptea să îi hrănești. Și chiar și când nu mai sug, se mai scoală dintr-o dată în toiul nopții, așa că tu ești privată de somn de multe ori. Dar harul lui Dumnezeu este de ajuns. Eu sunt o mărturie vie că poți avea parte de somn puțin și totuși să te trezești devreme dimineața – orice înseamnă aceasta pentru tine – dar înaintea copiilor tăi! Copiii sunt o altă mare distragere de atenție când vine vorba de a avea mintea limpede. Și întâlnește-te cu Domnul. Eu m-am simțit absolut disperată după ajutor. Așa că mă sculam și nici măcar nu conta cât de puțin dormeam, am socotit somnul ca o pierdere pentru că aveam mai multă nevoie de Hristos. Simțeam că păcatul meu nu avea să fie doar împotriva lui Dumnezeu, ci și împotriva copiilor mei. Am luat asta în serios. Nu doream ca copiii mei să sufere datorită păcatului meu. Și știam că dacă stăteam în pat – așa cum voia firea mea să facă – sună alarma, amână, amână din nou și tot așa până ce nici nu știi cum a trecut o oră, începi să îi auzi pe copii că se agită, sau, dacă nu ai copii, pur și simplu responsabilitățile zilei, tot ce este de făcut începe să îți invadeze mintea, așa că profită de orele matinale când mintea ta este mai limpede, iar El te va răsplăti pentru aceasta. Îți spun, El te va răsplăti. Îți promit. De fapt El îți promite: dacă Îl cauți stăruitor, El te va răsplăti.

Ioan 15, versetele 4, 5 și 8. Este un pasaj cunoscut, dar trebuie să ne amintim acest lucru. Isus spune: „Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi.” Acel „a rămâne”… mă face să mă gândesc la „locuință”. Când primești pe cineva în casa ta spui: „Bine ai venit în locuința mea.” Aici locuiesc eu. Aici stau eu. Aici este locul în care rămân. Și aceasta dorește Hristos de la noi. El vrea ca noi să stăm, să rămânem, să locuim. „După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod dacă nu rămâneți în Mine.” Isus a spus: „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci” – acesta este un cuvânt cheie – „căci despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.” Acum, putem noi să facem lucruri în propria putere, să ne sculăm și să parcurgem ziua fără Domnul? Da, putem, dar nu este nicio valoare eternă în aceasta. Nu aduci nicio roadă spirituală, ci doar faci lucruri. Iar câteva versete mai târziu, în versetul 8 spune: „Dacă aduceți multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit.” Care este scopul vieții noastre noi în Hristos? Dacă ești născută din nou, ai fost schimbată și transformată în mod radical față de cine ai fost. Și așa știi că ești născută din nou, prin faptul că ai o inimă nouă și dorințele tale sunt diferite. Lucrurile pe care le doreai înainte, cum e ce spuneam mai devreme legat de prioritățile din viața ta, dacă înainte EU eram mereu prima, dacă urmăream mereu ceea ce mă făcea PE MINE fericită indiferent de cost, acum nu mai este așa, acum vreau să Îi fiu pe plac lui Hristos, vreau ca El să conducă și să domnească în viața mea. Vreau calea Lui mai presus de calea mea. Voi muri zilnic ca Hristos să trăiască voia Lui, calea Lui și viața Lui în și prin mine. În 1 Corinteni 10:31 spune: „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți TOTUL pentru slava lui Dumnezeu.” Fiecare lucru pe care îl faci trebuie să aibă un motiv pentru care îl faci. Și asta te va ajuta să trăiești așa cum ar trebui să trăim. Pentru că dacă tu faci lucrurile doar din rutină, te scoli, faci aceleași lucruri mereu și mereu, nu vei avea motivația corectă care să te ajute să continui în așa fel încât să Îl faci pe Hristos să arate uimitor în familia ta, în cartierul tău, la locul tău de muncă, în biserică, în lume. Psalmul 115:1 spune: „Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă.” Psalmul 29:2 spune: „Dați Domnului slava cuvenită Numelui Lui!” Deci, din nou: scopul a tot ceea ce facem, al vieții noastre noi în Hristos este ca Dumnezeu să Își ia slava din trăirea noastră pentru că Numele Lui este cel care este vrednic. El este vrednic să primească toată slava. Pslamul 86:12 spune: „Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu, și voi preamări Numele Tău în veci!” Acum și în veci. Iar acest „în veci” m-a făcut să mă gândesc că într-o bună zi ne vom alătura oștirii cerești și vom proclama, așa cum spune în Apocalipsa 4:11, „Vrednic ești, Doamne și Dumnezeul nostru, să primești slava, cinstea și puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile și prin voia Ta stau în ființă și au fost făcute!” Noi Îl vom glorifica și Îl vom lăuda pe Dumnezeu în veci de veci. Și acest lucru începe acum. Și acesta este scopul nostru. Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că sunteți căsătorite sau necăsătorite, fie că sunteți mame, sau orice altceva, totul trebuie să fie pentru slava lui Dumnezeu.

Este simplu: dacă te căsătorești, trebuie să știi de la bun început, iar noi cele căsătorite trebuie să ne amintim că avem o chemare a vieții noastre, este foarte simplu și clar. Și poate fi foarte greu la început, așa cum am spus, că trebuie să aibă loc o tranziție, dar în Geneza 2:18 ni se spune că Dumnezeu a adus-o pe Eva la Adam pentru ca ea să îi fie ajutorul potrivit. Iar acel ajutor, în evreiește înseamnă cineva care furnizează putere în domeniul în care aceasta lipseste persoanei ajutate. Termenul nu implică faptul că cel care ajută este mai puternic sau mai slab decât cel ajutat. Soția îl completează pe soțul ei. Ea nu este un fel de sclav care nu are o gândire proprie, sau trăiește cu teama că soțul ei va profita de ea. Nu este deloc așa. Este un privilegiu să fii ajutorul soțului tău. Dar este nevoie de umilință, pentru că s-ar putea să te lupți cu gânduri de genul: „Dar cum rămâne cu mine?” Sau: „De ce nu mă ajută el pe mine?” Dar trebuie să ne întoarcem întotdeauna la Geneza 2:18. Dumnezeu a adus-o pe Eva la Adam pentru că el avea nevoie de ajutor. Și el avea nevoie de ceva ce nu avea. Și când ne căsătorim, nu este un fenomen aleator. „Uau, la ce poli opuși suntem!” Poate fi foarte frustrant când vezi cât de opusă ești soțului tău. Dar stai în pace și fii sigură că Dumnezeu a hotărât acest lucru. Depinde de tine câți ani îți ia până ce apreciezi și accepți cât de opusă și de diferită ești față de soțul tău. Când te încrezi în Domnul și în planul Său… cu cine te-ai căsătorit, acela a fost planul lui Dumnezeu, deci este bun. Poate nu pare bun uneori, poate fi chiar greu uneori, dar este bun. Și, din nou, cu cât accepți diferența mai repede, cu atât mai mult vei vedea frumusețea modului în care voi vă completați unul pe celălalt. La început putem fi tentați să credem că conflictul și dificultatea este vina celuilalt. Dar în realitate, poate nu este de fapt nicio vină și voi realizați că sunteți diferiți, dar acceptați acest lucru și doar trebuie să vă ajustați. Cele care urmează să vă căsătoriți sau sunteți proaspăt căsătorite, aveți nevoie de timp pentru această tranziție. Căsătoria este ca două lumi care se ciocnesc. Două culturi diferite, trecuturi diferite, creșteri diferite, preferințe diferite, ani și ani de-a rândul. Și dintr-o dată te căsătorești cu cineva care, cel mai probabil, va fi foarte diferit față de ce ai fost tu obișnuită toată viața. Nu fii descurajată dacă ai probleme cu soțul tău. Indiferent care ar fi ele. De multe ori comunicarea este problema, pentru că comunicarea este atât de crucială. Vei vedea că multe probleme se rezolvă prin simplul fapt că comunicați unul cu altul. Dar de multe ori problema e însăși comunicarea. Vi se pare că vorbiți două limbi diferite și nu vă puteți racorda deloc. Iar cheia este să înveți mori față de tine însăți. Asta mi-am spus mie însămi și mi-a fost de mare ajutor. Treci peste tine însăți. Treci peste tine însăți! Dacă depinzi de dispoziția pe care o ai, poți să tinzi să te tot vaiți, să te plângi, vrei să fie lucrurile așa cum vrei tu, poți să crezi că el nu te înțelege. Am auzit sau am citit cu ani în urmă că noi ar trebui să căutăm mai mult să înțelegem decât să fim înțeleși. Dar noi avem tendința să facem exact invers. „Nu înțelegi? Înțelege-mă! Ascultă-mă! Ascultă ce încerc să îți spun.” Dar cine este în centrul atenției aici? Eu. Dumnezeu lucrează întotdeauna mai mult acolo în adânc decât experimentezi tu la suprafață. Deci Dumnezeu vrea ca voința noastră să fie frântă în favoarea voii Lui așa că El poate aduce anumite circumstanțe în viața ta.

De exemplu, soțul tău poate să îți ceară ceva… Cum spuneam, noi ne putem considera niște soții supuse, și e ușor când ești de acord cu soțul tău, dar ești pusă la încercare atunci când soțul tău îți cere să faci ceva, iar tu nu ești de acord cu acel lucru. Atunci supunerea ta este pusă la încercare. Și atunci poți vedea: chiar sunt eu o soție supusă? Poți vedea acele lucruri la un nivel de suprafață, când soțul tău poate îți cere să faci ceva, iar ție ți se pare că e atât de greu, atât de incomod, nu este ceea ce îți dorești să faci, dar Dumnezeu de fapt lucrează mult mai adânc, prin soțul tău, prin copiii tăi, prin socrii tăi, prin vecinii tăi, prin frații din biserică, prin colegii de muncă. El lucrează prin mijloace pentru a scoate din rădăcină ceea ce te împiedică pe tine să te asemeni cu El. Deci tot ce se întâmplă, și dificultățile și luptele de care ai parte, din afară și din interior, și întrebi: „De ce, Doamne, de ce?” Trebuie să știi că El îți spune în primul rând: „Pentru că vreau ca tu să fii sfântă fiindcă Eu sunt sfânt.” „Vreau ca tu să reflecți chipul Meu sfânt în această lume.” Și amintiți-vă că asta este și ideea: să Îl glorificăm pe El. Și asta nu se va întâmpla pentru că noi suntem atât de vrednice, ci pentru că El va fi în noi, lucrând în și prin noi, spre gloria Lui.

Deci, dacă scopul tău numărul unu este să fii ca Hristos, iar tu să mori față de tine însăți, atunci acceptă, primește acele provocări care te vor învăța să cedezi și iar să cedezi, iar voința ta se va supune și va fi frântă. Toate acește circumstanțe nu sunt aleatoare. Nu există nimic aleator în economia lui Dumnezeu. Totul are un scop. Și îmi place un text din Psalmi care vorbește despre faptul că Dumnezeu Își împlinește scopurile Sale în mine. Deci, fiecare moment al zilelor tale are un scop. Fiecare moment. Și Dumnezeu este acela care Își împlinește scopurile Sale. Deci nu te împotrivi! Tu nu te împotrivești soțului tău, nu te împotrivești provocărilor zilnice cu care te confrunți, tu te împotrivești lui Dumnezeu. Deci predă-te, predă-te, predă-te. Cedează. Nu merită să lupți, pentru că ghici cine va câștiga de fiecare dată? Dumnezeu. Dumnezeu Își va împlini voia Sa. Dacă tu te împotrivești și faci ce vrei tu, nu te gândi că nu vor exista consecințe.

Surorilor, rugați-vă pentru soții voștri ca ei să fie lideri buni, oameni spirituali puternici și evlavioși, care să vă conducă bine, așa încât voi să nu trebuiască să vă întrebați mereu: „Nu știu dacă el face ce trebuie.” „Nu știu dacă el ia decizia corectă.” „Nu știu dacă asta e voia lui Dumnezeu.” Dacă tu te rogi pentru soțul tău – ceea ce este una dintre cele mai mari slujiri pe care le poți face pentru soțul tău și unul dintre cele mai bune moduri în care îl poți ajuta, pentru că nimeni nu se poate ruga așa cum soția se poate ruga pentru soțul ei. Nimeni nu știe slăbiciunile lui, punctele lui tari. Deci, roagă-te, roagă-te, roagă-te pentru soțul tău. El va da socoteală în final pentru toate deciziile pe care le-a luat ca lider al nostru, ca și cap al nostru. Ca și cap al meu, ca lider al meu. Deci cel mai bun lucru pe care îl putem noi face este să ne rugăm pentru ei, pentru că ei ar trebui să fie cei care iau toate deciziile finale. Noi, ca soții, putem să ne aducem aportul, într-un mod calm, însoțit de rugăciune, evlavios, respectuos, nu într-un mod dramatic, nu în fire, dacă n-ai stat în Cuvânt nici măcar nu ai gândirea în concordanță cu gândirea lui Dumnezeu, deci cum ai putea să îl ajuți încurajându-l sau împărtășind cu el gânduri în vederea unei decizii pe care încearcă să o ia pentru familie? Deci, stai aproape de Domnul astfel încât să ai Cuvântul Lui în tine, așa încât să poți să îi dai un sfat evlavios când te întreabă. El nu te va întreba dacă știe: „De fiecare dată când mă duc la ea, devine foarte dramatică. Și se înfurie și plânge și se împotrivește. Poate mai târziu se calmează și își vine în fire, și zice, „Da, dragule, ai dreptate”…” Dar de ce să-i faci una ca asta? Ar fi mai bine dacă el ar putea spune: „Vreau să mă duc la soția mea.” Acesta e scopul, ca soțul tău să dorească sfatul tău. Ca soțul tău să știe că tu ești o femeie înțeleaptă. Nu socotindu-te singură înțeleaptă, ci înțeleaptă pentru că petreci timp cu Isus. Și Isus îți umple mintea și mintea ta e plină de Cuvântul lui Dumnezeu, și gândurile tale sunt în concordanță cu Cuvântul lui Dumnezeu. Și el știe că tu nu vei alege calea care îți aduce ție cel mai mare confort sau cea mai mare siguranță, dar tu vei alege voia lui Dumnezeu. Pentru asta e nevoie de mult har. Trebuie să stăm aproape de Domnul.

În 1 Petru 3:7 spune că noi suntem moștenitoare ale harului lui Dumnezeu împreună cu soții noștri. Deci femeile nu sunt inferioare bărbaților. Nici vorbă de așa ceva. În ochii lui Dumnezeu, noi suntem egali, nu există nicio deosebire între bărbați și femei, toți suntem una în Hristos. Dar există deosebiri în ce privește rolul fiecăruia. Asta e. E ca fișa postului. Dar când există lupte pentru roluri și pentru responsabilități și pentru ce vrea și crede unul că trebuie să facă, atunci nu va merge treaba. Dar dacă faceți lucrurile așa cum spune Dumnezeu, va merge. Noi avem privilegiul să avem aceste roluri lăsate de Dumnezeu. Deci nu lăsați lumea să vă convingă vreodată că femeile sunt inferioare, cele care sunt casnice, care nu au o carieră în societate, care nu au o contribuție financiară în familie. Sau… „Ce, îți educi copiii acasă? Uau, ce viață risipită este asta! I-ai putea trimite la școala publică.” Noi avem puterea de a ne ridica soții și de a-i face să se simtă bărbați! Bărbați ai lui Dumnezeu, bărbați care pot să conducă, bărbați care sunt siguri că au parte de încurajarea, de susținerea și de încrederea soțiilor lor, și care simt că pot merge oricând și să facă față oricărei provocări. Pentru că ei au o soție care îi iubește, care îi respectă. Asta e foarte important!

Deci este foarte important ca el să fie beneficiarul principal al timpului și energiei soției lui. Și aici este, din nou, o mare ispită a firii, în special la început când încerci să te acomodezi cu acest nou mod de viață, și cu a-l prefera pe soțul tău, și a avea încrederea că aceasta este o slujire de a ajuta, de a-l ajuta pe soțul tău… Orice ar însemna acest lucru, și va trebui să determini asta împreună cu soțul tău, trebuie să discutați și să comunicați: ce anume este mai de folos pentru el. Unele lucruri știm deja că sunt de folos, dar poate sunt alte lucruri pe care le facem și care poate nu prea sunt folositoare, și aici intervine comunicarea. Stai cu soțul tău și întreabă-l în mod regulat: „Este vreun lucru pe care l-aș putea face și ar fi de folos, pe care nu-l fac acum?” „Este vreun lucru pe care îl fac, dar care nu este folositor, și aș putea să îmi folosesc energia într-o altă direcție?”

Tit 2 spune că trebuie să fim bune gospodine, administratoare bune ale casei noastre. Deci, dacă suntem plecate prea mult și facem tot felul de alte lucruri, iar casa noastră este vraiște, și trebuie să cumpărăm mâncare tot timpul pentru că eu nu sunt acasă, trăind organizat, având mesele pregătite la timp… Aș vrea să vă gândiți fiecare din voi și să aplicați aceste lucruri în dreptul vostru. Poate soțul tău vrea să mănânce în oraș, poate preferă să facă asta din când în când, sau indiferent cât de des, dar, de multe ori, de dragul de a economisi bani sau de a mânca mai sănătos, sau din orice alt motiv, vom mânca acasă. Dar ești tu acasă ca să pregătești mâncarea sau ești plecată „să slujești” neglijându-ți astfel slujirea primară pe care o ai de făcut?

Intimitatea este tratată în capitolul 11, un capitol mare. Dacă soțul tău află că acest subiect este în carte, îți va spune mereu să te întorci la capitolul 11. Dar autoarea spune că soțul nu ar trebui să fie cel care primește ce mai rămâne la sfârșitul zilei. Acest lucru are de suferit adesea. Și imediat după respectul în căsătorie – deci: . intimitate – intimitatea este un alt domeniu imens al căsătoriei care realmente poate să îți clădească sau să îți ruineze căsnicia. Deseori femeile nu înțeleg cât de important este acest lucru pentru căsnicie. Este ca o protecție. Și tu trebuie să înțelegi acest lucru, altfel te vei lupta poate cu resentimente față de soțul tău. „Cum îmi poate cere acest lucru după toate câte am făcut toată ziua?” Dar eu am încurajat femeile, în special când începeți să aveți copii, simplificați-vă viața. Simplu, simplu, simplu. Pentru că creșterea copiilor va lua o grămadă de timp și de energie, te stoarce de puteri. Dacă o faci cum trebuie, ei sunt mici ființe umane pe care tu le crești. Este o administrare înaintea lui Dumnezeu și este imensă. Deci acum îi ai pe ei, dar asta nu trebuie să ducă niciodată la neglijarea soțului tău. Asta necesită învățare și ordonare a vieții și rugăciune, și avem nevoie de ajutor de la Domnul.

Este simplu când este vorba de păcat. Noi știm că Biblia spune că păcatul este o încălcare a Legii, dar păcatul este alegerea ta. Tu alegi să păcătuiești. Moment de moment, tu vei alege dacă să umbli în fire sau prin Duhul. Vei alege să umbli în mândrie sau în umilință. Vă amintiți din carte, mândria însemnând sprijinire pe tine însăți, umilința însemnând sprijinire pe Hristos. Foarte simplu. Moment de moment: mândrie sau umilință, fire sau Duh, ascultare sau neascultare. Nu complicați lucrurile. Este alb sau negru, moment de moment, în puterea lui Dumnezeu. Nu poți face asta în propria putere. Totuși nu te complica. Noi alegem să păcătuim. Nu poți da vina pe nimeni altcineva pentru păcatul tău. Nu poți da vina pe soțul tău sau pe copiii tăi sau pe oricine altcineva. Chiar dacă ceea ce face soțul tău este greșit, felul în care răspunzi la ceea ce face el este alegerea ta.

– „Pe Cel [Hristos] ce n-a cunoscut niciun păcat, El [Dumnezeu] L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu.” Asta e o veste bună. Când o soție crede în Isus Hristos ca Domn și Mântuitor al ei, El o salvează din păcat. El o eliberează din ghearele păcatului, ea nu mai este roabă păcatului. „Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului.” (Romani 6:6) Tu ai puterea să învingi fiecare păcat cu care te confrunți. Și sunt momente când Domnul, în planul Lui pentru viața noastră, ne poate lăsa să trecem prin perioade în care victoria asupra acelui păcat nu vine atât de repede pe cât ne-am dori noi, dar El are un scop înclusiv în acest lucru. Poate trebuie să ne smerim, poate păcatul cu care te confrunți e ceva ce Dumnezeu va folosi în viața soțului tău pentru a-l sfinți, sau viceversa, poate soțul tău trece prin ceva și tu te rogi și te rogi pentru el și nu vezi schimbarea pe care ți-ai dori să o vezi în soțul tău și s-ar putea ca Dumnezeu să vrea ca tu să înveți prin aceasta să fii iubitoare, să iubești cu o dragoste necondiționată. Ca și cu soția supusă, e ușor să fii supusă când ești de acord, tot așa, e ușor să iubești când cealaltă persoană te iubește sau este iubitoare potrivit cu condițiile tale, dar când nu se întâmplă așa, atunci Dumnezeu ne învață cum să iubim ca El, necondiționat.

Căsătoria înseamnă a învăța cum să iubești. Cum să iubești cu adevărat. Și a scoate din rădăcini. Dumnezeu lucrează uneori dureros cu noi pentru a se ocupa de păcat și a-l scoate din rădăcină. Lucruri precum concepții greșite, minciuni, denaturări pe care le avem din vremea când eram nemântuite și credeam că dragostea este și arată și se simte într-un anumit fel. Pentru că asta am văzut în filme timp de 30 de ani. Sau pentru că așa și-au manifestat părinții noștri dragostea unul pentru altul. Dumnezeu le arată la doi păcătoși cum să iubească. Cum să iubească cu adevărat. Dragostea agape, alegerea. Aleg să iubesc această persoană. Indiferent de cât de păcătoasă este în acest moment, aleg… pentru că așa m-a iubit Dumnezeu pe mine. Și acesta este scopul. Iubește-ți soțul așa cum te-a iubit Dumnezeu pe tine. Dumnezeu a fost atât de răbdător cu noi, nu-i așa? El a fost îndelung răbdător, ne-a dat atât de mult har! Nemeritată favoare, bunătate, dragoste. Și toate aceste lucruri se întâmplă în contextul căsătoriei. Iar apoi tu poți începe cu adevărat să Îl glorifici pe Dumnezeu, așa cum trebuie să o facem. Dacă sunt lupte și dispute, asta nu arată în mod potrivit portretul frumos al dragostei lui Hristos pentru mireasa Lui. Deci, pe măsură ce Dumnezeu scoate păcatul afară și eul este omorât din ce în ce mai mult, acea imagine devine din ce în ce mai clară și din ce în ce mai frumoasă. Citiți 1 Corinteni 13. Este un pasaj foarte bun la care să mergi și să îți faci inventarul. Unde sunt eu cu privire la aceste lucruri? Fiți foarte familiarizate cu Proverbe 31 pentru că este o imagine frumoasă a ceea ce ar trebui să ne străduim să fim.

Sunt fericită. A fost extrem de dureros la acea vreme, dar nu știam că mulți ani mai târziu aveam să fiu soția unui păstor și aveam să aud de la nenumărate persoane care căzuseră în păcate grosolane și care erau descurajate și se întrebau cum ar mai putea Dumnezeu să le ierte vreodată. Și sunt atât de fericită să le pot spune cu încredere despre ce fel de dragoste are El. Nu e ca a noastră. De aceea noi ne întrebăm cum ne poate iubi El. Dar El nu este ca noi. Noi gândim în termenii dragostei umane.

Când ne luptăm cu diverse lucruri sau cu vreo problemă în căsnicia noastră, și ne vine să sunăm imediat pe cutare sau cutare soră… eu întotdeauna am încercat să le încurajez pe femei ca prima dată să Îl cheme pe Domnul. Și adesea problema respectivă se va rozolva. Te pui pe genunchi și când te ridici de acolo, s-a ridicat povara ei, ai pace, și chiar dacă nu ai un răspuns direct, știi că ai aruncat-o asupra Domnului El ți-a dat încredere că El îți va răspunde, te va ajuta, îți va împlini nevoile, iar tu să aștepți ajutorul Lui. Și deci, noi avem realmente nevoie să privim la Domnul ca El să ne împlinească nevoile. Iar apoi, cum spuneam, dacă Lui îi face plăcere să folosească pe altcineva, pe o soră, sau o predică, sau pe soțul tău, sau orice altceva, atunci e bine. Dar noi Îl avem pe Hristos. Eu întotdeauna am spus că am încercat să trăiesc – și sunt convinsă că așa este – Îl avem pe Hristos, avem Cuvântul Lui, avem Duhul Lui, iar orice altceva este un bonus.