Oricine caută să-și păstreze viața o va pierde. Oricine își pierde viața o va păstra. Fraților, este un loc al morții. De aceea este greu. Pentru că atunci când te predai lui Hristos, El militează pentru a te transforma după chipul Său. Și sunt atâtea lucruri în tine care trebuie să moară. Este un loc al morții și este un loc greu, și este un loc care ne va confrunta.
Ascultați-l pe Tozer din nou, "Există în inima omului o rădăcină fibroasă de viață căzută a cărei natură este de a poseda, întotdeauna de a poseda. Ea poftește lucruri cu o pasiune adâncă și feroce. Pronumele 'al meu' pare destul de inocent pe hârtie, dar folosirea lui constantă și univeraslă este semnificativă. El exprimă natura reală a omului vechi adamic mai bine decât ar putea-o face o mie de volume de teologie. El reprezintă simptomele verbale ale bolii noastre adânci. Rădăcinile inimilor noastre s-au înfipt în lucruri, iar noi nu îndrăznim să smulgem vreo rădăcină ca nu cumva să murim."
Fraților, vedeți, când Dumnezeu ne salvează, El vrea ca noi să fim cu totul pe altar. Noi cu totul. Tu cu totul. Totul. Toate planurile tale, toate dorințele tale și toată viața ta. Dumnezeu nu va permite ca domnia Lui să fie contestată. Și fraților, noi știm asta, voința noastră este puternică. Și dorința noastră de a face ceea ce noi vrem este puternică. Creștinismul nu înseamnă doar a înțelege teologia corect. Știți, putem avea această idee: "Trebuie să cred corect; mi-am însușit toată doctrina." Fraților, ce ne spune Isus din nou și din nou este: "Dacă vrei să Mă urmezi, Eu te voi duce pe o cărare a morții. Este o cruce pe care o ai de purtat." Și știți, noi ne putem uita și spune: "Păi, nu-i chiar așa. Nu-i chiar așa. Noi nu trebuie să purtăm literalmente o cruce până acolo pe Golgota și să fim realmente răstigniți." Dar v-aș întreba doar următorul lucru: ar folosi Domnul nostru această imagistică dacă ceea ce ar vrea El să spună este că creștinismul este o viață ușoară? Sau probabil El o folosește pentru că, într-adevăr, viața creștină avea să fie atât de grea.
„Rădăcinile inimilor noastre s-au înfipt în lucruri, iar noi nu îndrăznim să smulgem vreo rădăcină ca nu cumva să murim. Lucrurile ne-au devenit necesare, o evoluție neintenționată inițial. Darurile lui Dumnezeu iau acum locul lui Dumnezeu, iar întregul curs al naturii este deranjat de substituția aceasta monstruoasă.” – A. W. Tozer
