De ce a fost nevoie ca Fiul lui Dumnezeu să vină pe pământ? De ce nu putem fi iertați prin simplul fapt că Dumnezeu în dragostea Lui spune „te iert”? Martyn Lloyd-Jones răspunde la această întrebare în acest fragment din predica „Om al durerii”, bazată pe Faptele Apostolilor 8:28-40 (Filip și famenul etiopian) și Isaia 52:13-53:12.
Acum dați-mi voie să o spun astfel. În capitolul 53 din Isaia există un fel de paradox. În mod evident ai de-a face cu o persoană foarte importantă. Și totuși, există anumite aspecte cu privire la El care par să Îl facă o persoană foarte obișnuită. „Înaintea Lui, împărații vor închide gura.” El este mai măreț decât toți împărații. Și totuși, El este „disprețuit și părăsit de oameni”. Iată deci, începi cu persoana despre care a scris profetul Isaia. Și creștinismul în sine este despre această Persoană. Nu există creștinism fără Hristos. Această Persoană este începutul și sfârșitul, Alfa și Omega, El este totul. El este centrul. Deci trebuie să începi cu El. Și vedeți, ceea ce i-a spus Filip famenului etiopian a fost următorul lucru: i l-a predicat pe Isus. I-a spus despre Isus din Nazaret. I-a spus că El este Fiul lui Dumnezeu.
Dar asta ridică imediat întrebarea: de ce a venit Fiul lui Dumnezeu în această lume? Aceasta este o întrebare importantă care a nedumerit veacurile. Una dintre cele mai importante cărți care au fost scrise este o carte care are exact acest titlu: „De ce s-a făcut Dumnezeu om?” Iată problema centrală. Vedeți, aceasta este imaginea din capitolul 53 din Isaia. Avem această persoană măreață, care inspiră venerație. Dar Îl vedem murind în cel mai cumplit mod. Ce înseamnă acest lucru? De ce s-a făcut Dumnezeu om? De ce a venit Fiul etern al lui Dumnezeu pe pământ? Aceasta este cea mai importantă întrebare.
Acum, acest lucru devine important astfel. Există un singur motiv final pentru care cuiva îi este greu să înțeleagă crucea și moartea lui Isus Hristos. Și acest motiv este că acea persoană nu a înțeles niciodată adâncimea problemei umane, a situației umane. Aceasta este întreaga problemă. Și de aceea este întotdeauna necesar să predici Legea și păcatul înainte de a predica Evanghelia. Deci le spui oamenilor să vină la Isus. Ei nu vin la Isus. De ce? Ei nu au văzut niciodată că au nevoie de Isus. Oamenii nu înțeleg crucea și nu văd de ce anume este necesară, pentru că ei nu au înțeles niciodată problema umană. Ei nu au văzut niciodată adâncimea și profunzimea problemei.
Vedeți, ei pun următoarea întrebare: „Bine, suntem gata să admitem că nu suntem perfecți. Nu suntem așa cum ar trebui să fim. Dar, cu siguranță, ar fi fost suficient să ne fi fost trimiși niște învățători. Cu siguranță că ceea ce are omul nevoie este să fie învățat, să fie instruit. Cu siguranță că ceea ce avem nevoie este un exemplu. Și, bine, vom admite chiar și faptul că suntem păcătoși și că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Dar, cu siguranță, chiar și așa, tot ce e nevoie este ca Dumnezeu în dragostea Lui să ne ierte.” Ei spun: „De ce aveți atâta treabă cu moartea și răstignirea, și de ce spuneți că acest lucru este esențial?” Așa argumentează oamenii. N-ați argumentat și voi la fel? „În regulă, voi admite că sunt un păcătos. Am păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Dar, cu siguranță, dacă mă duc la Dumnezeu și spun: «Am păcătuit împotriva Ta, îmi pare rău. Nu ar fi trebuit să fac ce am făcut. Ai milă de mine, dă-mi iertarea.» Cu siguranță că Dumnezeu în dragostea Lui mă va ierta. Dar voi spuneți că El nu poate și nu face asta. Voi spuneți că Hristos a trebuit să vină în lume, că El a trebuit să sufere și să moară pe o cruce înainte ca Dumnezeu să poată să mă ierte. Nu înțeleg asta!” Exact! „Înțelegi tu ce citești?”, îi spune Filip famenului. Pentru că ceea ce citești este că Fiul lui Dumnezeu a venit în această lume, că El s-a smerit, că a părăsit cerul, și că s-a născut într-un staul. Lumea nu a văzut nimic în El. A lucrat ca tâmplar. Sărăcie. Lumea nu L-a înțeles. Totul este acolo în Isaia 53. Ați citit și m-ați auzit și pe mine citind la începutul serviciului. Dar despre asta e vorba, asta e ceea ce s-a întâmplat. Și El a venit în lume, s-a născut ca bebeluș și a trăit ca om.
Acum iată marea întrebare: De ce a trebuit să se întâmple aceasta? De ce nu putem fi iertați prin simplul fapt că Dumnezeu în dragostea Lui spune „te iert”? Asta e problema. Aici e dificultatea. „De ce e nevoie toate aceste lucruri pe care le citiți voi din Isaia 53 și din Evangheliile Noul Testament?”
Există un singur răspuns la această întrebare. Este evident, nu-i așa, că doar învățătura nu este suficientă și că Dumnezeu, o spun cu reverență, în mod evident nu a putut doar să spună „te iert”. Pentru că este clar că dacă ar fi putut, ar fi făcut acest lucru. Dar nu asta a făcut El. Ceea ce ni se spune că a făcut este aceasta: Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Singurul Său Fiu. El L-a trimis pe Fiul Său în această lume. Și Fiul a venit în acest fel. Ce face El? Vedeți voi, aici începi să înțelegi problema umană. Există ceva legat de problema fiecăruia dintre noi din punct de vedere al naturii noastre, pe care nimic nu îl poate rezolva în afară de venirea Fiului lui Dumnezeu din cer și glorie în această lume. Dacă s-ar fi putut face în orice alt fel, s-ar fi făcut. Dumnezeu a ridicat profeți, a ridicat învățători, a dat Legea. Le-a făcut pe toate acestea. Dar nu a funcționat. Așa că la împlinirea vremii, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să-i răscumpăre pe cei ce erau sub Lege.
Bine, deci El vine în lume, dar ce face prin asta? Ceea ce face este următorul lucru: El se îmbracă cu natura umană. El este Dumnezeu. Este Dumnezeul etern. Este Fiul. Dar El se naște din fecioară. Se naște din pântecul unei fecioare. Ce s-a întâmplat? El s-a îmbrăcat cu natura umană. El adaugă umanitatea la dumnezeirea Sa. El este Dumnezeu și om. Asta se întâmplă. Dar de ce face El asta? El face asta pentru a se identifica cu noi.
Așa că, vedeți, avem acest paradox: de la sfârșitul capitolului 52 din Isaia și până la sfârșitul capitolului 53. Această contradicție extraordinară între această persoană măreață și impozantă și această persoană slabă. Dar acesta este paradoxul lui Isus Hristos: El este Dumnezeu și este om. El poate face orice. Minunile sunt o nimica toată pentru El. Și totuși El este foarte slab și moare în slăbiciune.
Iată deci: „Despre cine scrie prorocul astfel?”, întreabă famenul. „Aaa, el nu scrie despre sine”, spune Filip, „el scrie despre Isus.” Așa că Filip îi spune despre Isus din Nazaret, Dumnezeul-om. Ce face El? De ce a venit Fiul lui Dumnezeu în lume? Răspunsul este că El a venit în lume ca să se identifice cu noi. El a venit din cauza problemei umane, din cauza stării lumii acesteia, din cauza umanității în mod individual. El a spus: „Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.” Asta face El aici. Și El poate face asta, nu venind jos la noi și spunându-ne cum să trăim; nu, nu, ci El se identifică cu noi. Face asta îmbrăcându-Se cu natura noastră.
