Pe măsură ce umbli cu Dumnezeu, şi întrucât Domnul te-a chemat, El începe să te înconjoare tot mai mult cu El Însuşi. Şi fiecare descoperire pe care ţi-o dă cu privire la El te înfioară, te binecuvântează, te smereşte, te încântă, îţi dezvăluie măreţele întrebări ale universului, marile întrebări precum “De ce sunt aici? Încotro mă îndrept? Ce scop are viaţa mea?” La toate aceste întrebări minunate, începem să găsim răspunsuri şi înţelesuri temeinice, şi dacă acest lucru nu îţi provoacă o pasiune în inima ta, dacă nu te face să fi entuziasmat… Atunci ce altceva ne-ar putea entuziasma? A fost un timp în trecut când eram încântat de baseball, sau de fete, sau de sute de alte lucruri, şi eram entuziasmat la maxim de ele. Pot spune acum împreună cu cântecul, “tot ce sufletu-mi tresaltă e Isus”.
Şi păstrând această pasiune a ta… Cred că toţi trecem prin perioade dificile, toţi avem încercări şi ispitiri, şi de fapt acest lucru ne este necesar. Este necesar – de fapt, cu cât creşti mai mult în Domnul, Domnul va îngădui în viaţa ta perioade foarte specifice când El Îşi retrage prezenţa simţită; tu poate nu te vei simţi mântuit, poate nu vei simţi că eşti umplut cu Duhul Sfânt. Dar tu vrei să fii. Poate nu te simţi foarte aproape de Domnul, de fapt poate chiar te lupţi din greu, şi eşti copleşit de o grămadă de gânduri negre, şi de sentimente de descurajare în suflet, şi chiar nu te simţi capabil nici foarte entuziasmat. Şi te întrebi până şi dacă vei mai ieşi la liman. Dar chiar în această situaţie, Domnul, dacă El a început o lucrare bună în tine, El lucrează, chiar şi în situaţia asta. Să te instruiască, să te înveţe, să te facă să înţelegi că această viaţă nu este în primul rând o viaţă de sentimente, nu este o viaţă de pasiune, ci este o viaţă de credinţă.
Trebuie să credem şi să ne încredem. Şi uneori, trebuie să luăm acel verset care spune „aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă”. Uneori trebuie să luăm prin credinţă faptul că Hristos este în inimile noastre. Uneori nu simţim că Hristos este în inimile noastre, dar trebuie să luăm prin credinţă acest fapt pentru că Scriptura spune aşa, şi noi ştim ce am crezut. Şi că trebuie să luăm Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind adevărat.
Din nou spun, noi nu suntem supuşi sentimentelor, sentimentele noastre fluctuează, ele sunt supuse multor influenţe. Uneori tractul nostru gastrointestinal va afecta sentimentele noaste; diavolul însuşi va afecta sentimentele noastre; chiar şi învălmăşeala emoţională din jurul nostru va afecta sentimentele noastre. Şi sentimentele uneori pot fi cele mai fără de încredere, din experienţă. Dar noi credem Cuvântul lui Dumnezeu. Şi Cuvântul Lui este întotdeauna statornic şi adevărat, şi credincios. Şi indiferent de ceea ce simţim noi, dacă avem credinţă şi ne încredem în ceea ce spune Dumnezeu, atunci nu vom cădea, nu vom da greş. “Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” [Romani 1:17] Nu prin sentimente.
