Sufăr, De Ce Eu? De Ce Acum?

Subiecte:
Categorie: Extrase din Predici, Video

Îl putem glorifica pe Dumnezeu punându-ne încrederea în El atunci când credinţa ne este pusă la încercare. Aceasta îi aduce multă glorie lui Dumnezeu. Romani 4:19-21, Vă aduceţi aminte de Avraam, “el nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu.” Şi ceea ce Dumnezeu a promis, a fost capabil să şi împlinească. Îl slăvim pe Dumnezeu atunci când continuăm să ne încredem în El, chiar şi atunci când credinţa noastră este greu încercată.

Acum, aş dori, pentru câteva minute, să citesc mărturia unui frate. Nu îi pot menţiona numele, din pricina lucrării în care e implicat. El are o boală care cauzează o grea durere în articulaţiile sale. Şi a fost aproape de punctul în care trebuia să fie într-un scaun cu rotile. Totuşi, nimeni, nici chiar doctorii nu puteau să îi pună un diagnostic. Dar el a spus aşa: “În Noiembrie,” Vă citesc aceste rânduri deoarece este cea mai bună mărturie pe care am văzut-o cu privire la acest subiect. “În Noiembrie, într-o după-masă, prietenul meu şi cu mine am mers să vestim Evanghelia şi am bătut la o uşă.” Deci el s-a dus în evanghelizare. Articulaţiile îl dureau aşa de tare că abia mergea. Cei din jur credeau că va ajunge într-un scaun cu rotile, şi el s-a dus să evanghelizeze.

“Un om în vârstă a deschis uşa şi ne-a invitat înăuntru, moment în care am fost salutaţi şi de soţia sa. Ne-am aşezat. Era în timpul când aveam dureri articulare insuportabile.” Era o familie musulmană. “La scurt timp după ce m-am aşezat, fără să îmi dau seama, doamna a observat că mă aplecam înainte şi înapoi din cauza intensităţii durerii.” M-a întrebat, “ce este în neregulă?” I-am spus despre suferinţa mea. După ce am discutat puţin şi mi-a oferit un ceai de plante pentru a alina probabil durerea, m-a întrebat, “Dacă Dumnezeu este cel care susţii tu că este, de ce permite El o boală ca asta?” “De ce ar face un Dumnezeu iubitor un lucru aşa de îngrozitor cuiva, dacă El ne iubeşte?” I-am răspuns că după douăzeci şi şapte de ani de umblare cu Hristos, am învăţat să nu pun astfel de întrebări, deoarece acestea presupun idei despre Tatăl Meu cel ceresc care ştiu că sunt false.”

Înţelegeţi? Dacă nu vom aduce gândirea noastră în conformitate cu ceea ce ştim că este adevărat vom fi cei mai nefericiţi. Şi nu Îl vom slăvi pe Dumnezeu. El a spus, “Am învăţat să nu pun astfel de întrebări.” De îndată ce întrebi ‘de ce?’ Aceste întrebări presupun idei despre Tatăl meu cel ceresc care ştiu că nu sunt adevărate.” “I-am spus că în timpul suferinţei, ispita noastră este de a întreba: ‘De ce?’ De ce eu? De ce acum? De ce aceasta? Dar când întrebăm, ‘de ce?’ în spatele acestei întrebări se află îndoielile noastre cu privire la caracterul sfânt şi curat al lui Dumnezeu. Îndoieli cu privire la puterea Lui bunătatea, înţelepciunea, şi dreaptatea Lui. Şi incertitudine cu privire la credincioşia Lui faţă de promisiunile Sale. Nu este adevărat? Îi atribuim lui Dumnezeu ceea ce este complet neadevărat cu privire la El, doar punând aceată întrebare.

“I-am spus că am fost învăţat de Duhul Sfânt că noi ar trebui întotdeauna, în orice circumstanţă a vieţii, în special în mijlocul încercărilor, să îi mulţumim lui Dumnezeu şi să ne încredem în El. Am învăţat de la Mântuitorul că în loc să protestez, ar trebui să Îl laud pe Dumnezeu chiar şi pentru această experienţă care este aşa de dureroasă şi neplăcută. Dacă îi mulţumim lui Dumnezeu când suntem sănătoşi, în pace şi prosperi, ce lucru neobişnuit e acesta? Orice persoană rezonabilă ar face asta. Dar când îi dăm laudă şi mulţumire Domnului în timp ce lumea noastră se destrămă în jurul nostru, acesta este un act de închinare adevărată. I-am spus că am învăţat de la Tatăl meu ceresc că mulţumirea şi lauda sunt cheia care deschide zăgazurile binecuvântărilor lui Dumnezeu peste noi şi care aduce vindecare în inimile noastre.

În timp ce vorbeam, lacrimile curgeau din ochii lor. Apoi, ea s-a ridicat discret, a venit în locul unde stăteam eu, s-a aşezat lângă mine şi mi-a luat mâna. I-am spus că în calitate de creşin am învăţat că Dumnezeu permite suferinţa din două motive: ca un avertisment pentru cei care se afundă nepăsători în păcat să îşi schimbe direcţia, sau ca o afirmare a dragostei Lui bogate, pentru cei a căror inimă este neîndoielnic dedicată Lui. O afirmare a marii Sale dragoste pentru aceia care Îl iubesc şi Îl respectă. El foloseşte încercările în vieţile lor ca focul topitorului din care se scoate aur curat, inimi purificate ce reflectă chipul lui Dumnezeu. Suferinţa îi aduce pe cei care Îl iubesc pe Dumnezeu în conformitate cu caracterul Său. Durerile vieţii de asemenea îi pregătesc pe creştini să părăsească această lume trecătoare pentru cereasca şi eterna lor casă. Uneori devenim prea confortabili, prea ataşaţi de această lume trecătoare şi decăzută, ca şi cum vom fi aici pentru totdeauna. Suferinţa ne ajută să ne desprindem de această lume şi ne constrânge să privim spre lumea viitoare. Totuşi, aşa de mult îi face plăcere Domnului, ca atunci când ne aflăm în mijlocul suferinţei să ne deschidem gura pentru a-L binecuvânta pe El, să Îl lăudăm pe El, să-I mulţumim, decât să Îl luăm la întrebări.

Când m-am oprit, ea a spus că a fost providenţa lui Dumnezeu cea care m-a adus la uşa lor. Mi-a explicat că ea şi soţul ei şi-au pierdut fiul într-un tragic accident şi tot se întrebau, “De ce? De ce?” Dar acum a spus, “Simt că în această seară în sfârşit a venit pacea.” Aceasta este o familie musulmană. În acea seară eu şi prietenul meu am rămas la cină. În săptămâna care a urmat am fost iarăşi să îi văd. Amândoi şi-au predat inima Domnului.” Şi ce este aceasta? Aceasta este o mărturie a oportunităţii de a-L slăvi pe Dumnezeu în mijlocul greutăţilor şi încercărilor; a încrederii pe care ne-o punem în Dumnezeu atunci când totul pare a fi împotriva noastră.

De multe ori, când oamenii vorbesc despre tâlharul de pe cruce, ei spun “Păi, el nu a avut niciun rod în viaţa lui.” A avut un rod uimitor. L-a mărturisit pe Hristos ca Domn atunci cănd Acesta arăta cel mai puţin ca Domn decât a arătat vreodată în toată lucrarea Sa pământească.