Cum poate fi împăcat un om cu Dumnezeu?

Cum poate fi împăcat un om cu Dumnezeu? “Ce mă poate curăţa de păcat?” Obişnuim să cântăm acest vers, şi eu îl cânt copiilor. “Ce mă poate curăţa de păcat?” Şi apoi mă opresc. Nimic! Ce mă poate curăţa de păcat? Nimic! “Nimic, decât sângele lui Hristos.” “Nimic altceva, decât sângele lui Hristos.” Asta e singura cale. Păcatele noastre sunt puse asupra lui Hristos, atribuite Lui şi El achită pedeapsa întreagă pentru ele. Şi într-adevăr a plătit-o! El chiar a purtat păcatele tale şi păcatele mele. Dacă eşti un copil al lui Dumnezeu, El chiar a purtat păcatele tale în trupul Său, pe lemn. Ele nu au rămas pe undeva în aer. Gândeşte-te la cele mai nelegiuite lucruri înfăptuite de tine. Dragilor, acele păcate nu au rămas pe undeva în aer. Ci au căzut asupra Domnului Isus Hristos, iar El a achitat în întregime plata pentru ele! Aceasta este singura cale de a fi împăcat cu Dumnezeu.

Gândiţi-vă la Înviere, când Mielul lui Dumnezeu a fost înviat cu o putere măreaţă! Nu există nicio putere musculară, nicio forţă mecanică, nicio putere electrică, nicio energie nucleară ce L-ar fi putut învia din morţi, iar aceeaşi putere măreaţă este în tine.

Nu mai sunt un vinovat sub mânia lui Dumnezeu, stând înaintea unui Judecător mânios. Sunt un fiu care a fost adoptat în familia lui Dumnezeu. Trebuie să te ancorezi în realitatea că acum ai un nou statut. Ai un nou statut prin har. Eşti un fiu.

Aminteşte-ţi ce uimitor este faptul că nu mai ai deasupra un judecător. Când tu, om credincios, păcătuieşti nu te veghează un judecător cu o săgeată îndreptată spre capul tău. Acum te veghează un Tată care vrea să te ridice şi să te ajute să continui pe cale. Ce schimbare în statutul tău! Nu e acest fapt glorios?

În urmă cu patruzeci şi unu de ani am început să îmi întorc ochii de la ceea ce este pământesc şi am început să privesc doar la Isus… iar acum sunt aproape de finalul vieţii şi sunt cu atât mai mulţumitor că îmi pot aţinti ochii la Isus.

Când cineva încă încearcă să fie găsit drept înaintea lui Dumnezeu prin ţinerea Legii, cînd oamenii încearcă să îşi merite mântuirea prin vreo formă de ascultare, prin faptele lor, aceasta arată că oamenii aceia chiar cred că este posibil ca ei să îşi poată câştiga cumva accesul în prezenţa lui Dumnezeu.

Justificarea ta şi faptul că eşti acceptat de Dumnezeu nu se bazează pe realizările tale. Nu se bazează pe cât de bine te-ai comportat ziua precedentă. Poate că spui, “Oh, eu m-am rugat toată ziua de ieri.” Ei bine, ştii ce spune Biblia? Spune că rugăciunile noastre sunt admise înaintea lui Dumnezeu doar prin sângele lui Isus. Pavel începe epistola către Romani spunând: “mulţumesc Dumnezeului meu, pentru voi toţi, prin Isus Hristos.” Nu poţi nici măcar să-i mulţumeşti lui Dumnezeu decât prin sângele lui Isus Hristos. Şi suntem chemaţi să aducem jertfe plăcute lui Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos. Cele mai bune fapte ale noastre nu pot fi admise înaintea Lui. Nici remuşcările nu ajută la nimic. “De-ar curge lacrimile mele fără sfârşit, şi truda mea de n-ar avea răgaz; toate acestea n-ar putea ispăşi păcatul meu. Tu, numai Tu poţi mântui.”

Vedeţi din ce în ce mai clar, nu-i aşa? Că problema societăţii nu este de natură economică, nici educaţională, nici ambientală, nu este de natură politică, nici guvernamentală. Problema supremă a omenirii este păcatul. Şi problema supremă pe care va trebui să o înfrunt mereu este păcatul. Acesta este inamicul numărul 1: Păcatul şi toate formele lui de manifestare. Acesta a umplut tribunalele noastre şi închisorile noastre. Păcatul a umplut cimitirele fiecărui oraş şi fiecărui sat. Păcatul a transformat lumea de azi într-un loc pustiit, într-un câmp de luptă. Toate crimele, durerea şi lacrimile; moartea, jalea, şi întâmplările nefericite; amărăciunea şi pierderile; toate aceste tragedii sunt datorate păcatului. Păcatul a pătruns în lume şi suntem sub domnia lui şi a morţii. Păcatul zdruncină lumea, provocând gemete omenirii. Cerul şi pământul suspină sub greutatea păcatului. Deci lumea aceasta nu are nevoie de un filozof. Nu are nevoie de un profesor. Lumea nu are nevoie stringentă de un învăţător sau de un exemplu. Lumea aceasta are nevoie de un salvator. Se va numi “Isus, pentru că El va mântui.” El va mântui, va îndepărta păcatele lumii. Şi chiar necredincioşii cunosc aceasta, nu-i aşa?

Cel mai mare păcat pe care îl poţi comite vreodată este să nu Îl preţuieşti şi să nu Îl iubeşti pe Dumnezeu. Toate celelalte păcate decurg din acesta. Cea dintâi poruncă este “să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima, sufletul, cugetul şi puterea ta.” Asta e cea dintâi chemare a fiecărui suflet. La aceasta te cheamă fiecare lucru creat. Tot universul vibrează în speranţa că Dumnezeu va fi slăvit pentru că este un Dumnezeu glorios. Şi ceea ce îi face pe Canaaniţi aşa de păcătoşi este faptul că pentru patru sute de ani niciunul nu s-a închinat spunând “Te iubesc, Doamne. Tu ai creat soarele. Tu ai creat luna. Tu i-ai creat pe copiii mei. Tu ai creat această lume splendidă. Iartă-mi Tu păcatele.”

Şi voi, copii, voi care aţi crescut într-un cămin creştin, Cuvântul este aproape de voi. Calea salvării este aproape de voi astăzi. Deci să nu vă spuneţi în inimile voastre că trebuie să asteptaţi până la o anumită vârstă; pentru că voi puteţi crede în Hristos chiar acum! În aceste momente puteţi fi salvaţi. Aşa că priviţi spre El acum.

Sunt acceptat în familie prin sângele lui Isus Hristos. Acest fapt nu se poate schimba. Dragostea Lui se revarsă peste mine. El este pentru mine. El este cu mine. Iar eu sunt un om nou şi acum chiar iubesc sfinţenia. Şi nu mai vreau să trăiesc cum am trăit. Şi nu sunt singur. Acum am şi autoritate. Pentru că sunt un copil al lui Dumnezeu.

El Şi-a părăsit tronul şi a coborât în păcat şi în mizerie şi în lacrimi. Şi a atins oameni pe care nimeni nu-i mai atinsese, a vorbit cu oameni cu care nimeni nu vorbise, iar în ceasul cel mai întunecat a coborât chiar mai mult, ca un rob, pe cruce, şi a murit sub mânia lui Dumnezeu. Şi dându-şi viaţa Sa, te-a scos din groapa pe care tu însuţi ţi-o săpaseşi. Aşa te-a iubit Domnul Isus. “fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.”

Spuneţi-le: “Ştii, doar dacă ai crede cu adevărat, cu sinceritate, realmente, efectiv, cu dragoste, în acest Miel al lui Dumnezeu, ai afla că El a achitat plata păcatului tău. Ai afla că a murit pentru tine.” Trebuie să proclamăm acest adevăr pretutindeni. Spuneţi tuturor! Spuneţi vestea bună că un Salvator a murit.