Pastorii ca păstori ai oilor

Subiecte:
Categorie: Predici Complete, Video

Una dintre cele mai măreţe lucrări ale păstorului este privilegiul de a îngriji oile rănite, accidentate, lovite şi de a le duce la odihnă, în păşuni verzi. Aceasta este o lucarare deosebit de importantă.


Să deschidem Bibliile la 1 Petru 5. Tim a citit o parte din text. . „Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi” – aici avem un îndemn pentru bătrânii adunării. „Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită: păstoriţi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţire, ci făcându-vă pilde turmei.”

Şi această frază – „supraveghind turma aceasta”, care este inclusă în versiunea King James şi cred că, mai recent şi în versiunea New American Standard. Deci aici sunt incluse toate – păstorirea turmei lui Dumnezeu şi bătrânii care supraveghează. Iar în Fapte, capitolul 20, dar păstraţi un semn şi la 1 Petru, Fapte, capitolul 20. Învăţăm câte ceva aici, din exemplul lui Pavel şi din cuvintele lui către prezbiteri, în Fapte 20:17: „Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes şi a chemat pe prezbiterii bisericii.” Acum, noi vorbim despre epistolele pastorale, cum ar fi Timotei, de exemplu. Dar, de fapt, Timotei nu era un prezbiter tipic al unei biserici locale. Aceşti oameni din Fapte sunt prezbiteri tipici ai unor biserici locale. Şi Pavel îi chemase, îi chemase la el pe aceşti prezbiteri. „Iar când ei au venit la el, le-a spus: „Ştiţi cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei. Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi şi în mijlocul încercărilor pe care mi le ridicau uneltirile iudeilor. Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos şi nu m-am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case şi să vestesc iudeilor şi grecilor pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos. Şi acum, iată că, împins de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo. Numai Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. Şi acum, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, toţi aceia în mijlocul cărora am propovăduit Împărăţia lui Dumnezeu. De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.”

Acum, avem atâtea de discutat în legătură cu ce am citit. Pavel începe să sfătuiască în mod direct: pe prezbiteri. El spune în versetul 28: „Luaţi seama la voi înşivă.” Mai întâi, slujitorul să vegheze asupra sa. Apoi, „luaţi seama la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheaţi.”

Un alt sfat: „vegheaţi şi aduceţi-vă aminte…” Trebuie să ne amintim aceste lucruri. „aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu…” De multe ori ne-am rugat aşa pentru oameni care pleacă în misiune, ca atunci când fratele John Dees a plecat în India, apoi în Bangladesh; ne-am rugat astfel. „Vă încredinţez lui Dumnezeu şi Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte…” şi aşa mai departe. Dar acel text este specific pentru contextul prezbiterilor. Vă încredinţăm lui Dumnezeu. Dan şi Mark, vă încredinţăm lui Dumnezeu şi Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.

Pavel spune: „N-am râvnit la argintul, aurul sau la hainele cuiva. Singuri ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi” – acum dă un exemplu prezbiterilor – „lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis ‘Este mai ferice să dai decât să primeşti.’ După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat şi s-a rugat împreună cu ei toţi. Şi au izbucnit cu toţii în lacrimi, au căzut pe grumazul lui Pavel şi l-au sărutat. Căci erau întristaţi mai ales de vorba pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut până la corabie.” Acum, gândiţi-vă la următoarele: pe cel care tocmai pleca, fiind urmărit de ameninţări şi moarte, ei l-au sărutat, plângând şi îmbrăţişându-l. Gândiţi-vă, ce lucru frumos!

Ei bine, ne-am adunat în această după-amiază să recunoaştem oficial şi să-i punem deoparte pe aceşti doi bărbaţi pentru lucrarea la care i-a chemat Dumnezeu. Aseară ne-am gândit puţin la responsabilitatea oilor faţă de păstori, faţă de cei pe care Dumnezeu i-a pus peste ele. Şi am văzut că responsabilitatea de bază a oii este să îi cinstească pe prezbiteri, foarte mult, cu dragoste, de dragul muncii lor. Azi aş vrea să dau o sarcină lui Dan şi lui Mark în legătură cu responsabilitatea lor faţă de oi. Şi, de fapt, când începi să priveşti aceste lucruri, nu cred că este cineva – spun asta ca unul care am fost pastor câţiva ani buni – nu cred că e cineva care să nu simtă că a eşuat foarte mult în îndeplinirea a tot ce este scris în Biblie în legătură cu păstorirea. Dar aş vrea să privim câteva dintre aceste lucruri. Aceia din voi care aţi auzit – ştiu că Tim şi ceilalţi au vorbit despre această lucrare în care s-au implicat Mark şi Dan, deci ştiu că vă sunt familiare diferitele nume ale acestei lucrări.

Care sunt acele nume? Unul despre care am discutat este ‘păstor’ sau ‘pastor’. Şi altele? ‘Prezbiter’. Şi altul? ‘Episcop’. Şi am citit acele texte înainte. 1 Petru conţine toate cele 3 nume. Petru le spune prezbiterilor să păstorească Biserica lui Dumnezeu. Şi chiar aici e scris: „supraveghind turma aceasta”. Apoi în Fapte 20, Pavel cheamă prezbiterii şi le spune, îi îndeamnă să păstorească Biserica, pe care El a răscumpărat-o cu sângele Său, peste care Duhul Sfânt i-a pus episcopi. Deci ei păstoresc, priveghează şi sunt prezbiteri – toate cele 3 descrieri ale aceleiaşi lucrări.

Ceea ce vreau să fac astăzi este doar să vorbesc un pic mai mult despre păstorire. Fratele Tim a menţionat acest aspect şi Biblia are multe de spus despre păstorire, dar vreau să vorbesc puţin şi despre prezbiteri, despre termenul prezbiter şi despre termenul episcop. Vreau să vă întreb: ce vă vine în minte, care ar trebui să fie, care este responsabilitatea unui prezbiter? Ca terminologie, termenul prezbiter, care vine din greacă, înseamnă un om mai în vârstă. Ce credeţi? Ce ar trebui să prezinte vieţile lor dacă sunt mai în vârstă? Maturitate. A menţionat cineva şi altceva? Nu aud prea bine aici în faţă. Smerenie, aşa este. Să fie abordabil, da. Omul mai în vârstă prezintă – am încercat să mă gândesc bine ce înseamnă aceasta – maturitate, înţelepciune, experienţă. Aceasta nu înseamnă neapărat vârstnic ca ani, dar înseamnă că a avut mai mult timp de umblare cu Domnul, nu e începător. Nu cineva care nu a avut nicio încercare.

Astfel, sarcina, în ceea ce priveşte un prezbiter, este un domeniu în care trebuie să fii un om matur şi să fii un exemplu. Şi nu-i aşa, preaiubiţilor, că problemele pe care le avem cu păcatele, le avem datorită purtării copilăreşti şi datorită comportamentului imatur? Aşa că, maturizează-te! Prezbiterul trebuie să fie un exemplu a ceea ce înseamnă să fii matur. Şi aceasta este foarte important – a fi un exemplu: a fi înţelept, responsabil, serios, matur, experimentat. Şi avem aceste îndemnuri în 1 Timotei 4: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.” Şi în Tit 2:7-8: „dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie,” şi aşa mai departe. Seriozitate, maturitate, smerenie, nu dominarea oilor, ci stabilirea unui exemplu pentru oi.

Prezbiterii sunt chemaţi să dea sfaturi înţelepte. Asta înseamnă că atunci când îţi vei deschide gura oamenii vor asculta ceea ce vei spune, cu o atenţie aproape înspăimântătoare. Au venit oameni la mine care mi-au spus: „Îmi amintesc când ai spus cutare şi cutare lucru.” Iar eu am zis: „Am spus asta? Când am spus eu asta?” „Ei bine, acum vreo 8 ani.” Deci, fraţilor, să vă încredinţaţi Domnului şi să cereţi înţelepciune în vorbire ca să ştiţi ce să spuneţi şi ce să nu spuneţi. Astfel, Iacov ne spune: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu.” Vei avea nevoie să ceri înţelepciune. Şi sunt aşa multe cazuri care par a avea, la suprafaţă, un răspuns evident. Ştiţi cazul Gabaoniţilor când Iosua a acţionat în conformitate cu aparenţele exterioare fără să ceară sfatul Domnului. Trebuie să realizăm câtă nevoie avem de înţelepciunea lui Dumnezeu pentru această slujbă. Acestea sunt incluse în termenul prezbiter.

Eşti fratele mai în vârstă. Fratele mai în vârstă trebuie să fie capabil să arate fratelui mai tânăr unele lucruri pe care trebuie să le evite. De multe ori însă, fratele mai tânăr nu ascultă, dar măcar i s-a spus ce are de făcut ca să-l ajute să nu ia o decizie greşită. Sunt sigur că mai sunt multe de spus, dar ne vom limita la atât.

Cum rămâne cu a fi ‘episcop’? Ce vă vine în minte în legătură cu ‘episcop’? E un termen pe care Dumnezeu ni l-a dat să descriem această lucrare. Care? Veghere, da. Şi din punct de vedere etimologic, probabil aţi învăţat aceasta, cuvântul provine din greacă: ‘Epi’ şi cuvântul ‘scope’, care înseamnă a supraveghea. Literal, înseamnă a veghea asupra. Şi din punct de vedere profesional ce face un supraveghetor? Are nişte planuri şi coordonează, direcţionează oamenii. Are câteva idei despre direcţia şi despre scopul lucrurilor. Deci trebuie să ai o idee despre scopul a ceea ce faci şi despre modul în care lucrurile merg împreună, nu să îţi fie greu să înţelegi, să fii în ceaţă. A proteja, a veghea aspura cuiva, a purta de grijă, a direcţiona, toate sunt cuprinse în acest cuvânt: a supraveghea, a fi episcop.

Dar oricum, ‘păstor’ e cuvântul la care vom medita pentru că apar atât de multe lucruri în Scriptură despre acesta şi este în inima lui Dumnezeu. La ce vă gândiţi în legătură cu a păstori? A păstori. A purta de grijă. Ce altceva? A proteja. A purta de grijă, a proteja. A conduce. A spus cineva a conduce? Deci călăuzire. Ce am spus până acum? A conduce, a purta de grijă, a proteja. Dar oile acelea vor suferi de foame în desfăşurarea acestor activităţi. Şi cuvântul ‘păşune’, care are legătură directă cu cuvântul ‘pastor’, are legătură cu păstorirea. Deci hrănire. Toate acestea sunt legate într-un mănunchi: a purta grijă de cei răniţi şi bolnavi, a veghea şi a proteja. Sunt multe spuse în Biblie despre acestea. De-a lungul Vechiului Testament, dacă ne vom uita doar la Vechiul Testament, Dumnezeu se prezintă ca Păstor al poporului Său şi având grijă de mieluşeii Săi. Şi acestea doar în Vechiul Testament. În Noul Testament Îl avem pe Domnul Isus, Marele Păstor al oilor şi multe alte exemple.

Deci Dumnezeu Însuşi este Păstor, şi are, cum spune Petru, mai mulţi păstori în subordine. Deci suntem implicaţi şi noi. Cei ce sunt păstori se implică în chiar lucrarea pe care Dumnezeu o face. Şi aceasta este pe inima lui Dumnezeu. Să vă dau un exemplu. Să deschidem la cartea lui Ioan. Ioan capitolul 21, versetul 15. „După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.” I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele.” A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!”” Nu e uimitor? Adică, Petru era apostol şi se pune în discuţie problema dragostei, acea relaţie de dragoste între el şi Domnul Său şi totul se rezumă la „Paşte mieluşeii Mei. Paşte oiţele Mele. Paşte oile Mele.” Deci e un lucru care e pe inima Domnului. Şi pentru cei care sunt chemaţi la această lucrare, aceasta e calea pe care dragostea noastră faţă de Domnul este exprimată, dovedită şi testată: dacă vom păstori sau nu mieluşeii, oiţele şi oile Domnului.

Voi citi un pasaj din Vechiul Testament şi apoi aş vrea să ne gândim pe scurt la câteva lucruri. Ezechiel 34, să deschidem acolo. Sunt spuse multe despre păstorire. Am putea discuta aşa multe din acest text, dar doresc să evidenţiez doar câteva aspecte. Dacă vreţi să învăţaţi despre păstorire, citiţi Ezechiel 34, se spun multe aici. „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ‘Fiul omului, proroceşte împotriva păstorilor sufleteşti ai lui Israel! Proroceşte şi spune-le lor, păstorilor: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Vai de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înşişi! Nu trebuie păstorii să pască turma? Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lâna, tăiaţi ce e gras, dar nu paşteţi oile.”‘” Acum, am putea petrece ore întregi discutând despre asta.

„Nu întăriţi pe cele slabe.” Asta ar trebui să facă păstorii. „nu vindecaţi pe cea bolnavă.” Asta se persupune că ar trebui să facă păstorii. „nu legaţi pe cea rănită.” Asta ar fi trebuit să fii făcut ei. „…n-aduceţi înapoi pe cea rătăcită.” Aceasta este o temă frecventă: oaia rătăcită. „nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăpâniţi cu asuprire şi cu asprime! Astfel ele s-au risipit pentru că n-aveau păstor au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului şi s-au risipit. Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt risipite pe toată faţa ţării şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le caută! De aceea, păstorilor, ascultaţi cuvântul Domnului! Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, pentru că oile Mele au ajuns de jaf şi sunt prada tuturor fiarelor câmpului, din lipsă de păstor, pentru că păstorii Mei n-au nicio grijă de oile Mele, ci se păşteau numai pe ei înşişi, şi nu păşteau oile Mele, de aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor.” Domnul spune frecvent: „oile Mele…oile Mele…oile Mele”. „Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile, şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor, şi nu le vor mai sluji ca hrană!” Şi continuă cu promisiunile minunate în legătură cu Noul Legământ şi ceea ce va face. Şi nu voi citi în continuare, dar dacă citiţi tot capitolul acesta, vedeţi care este lucrarea unui păstor.

Dar la ce este chemat un păstor adevărat? Aş vrea să vă prezint 5 lucruri. În primul rând este chemat să caute. Este chemat să caute. În textul acesta se repetă verbul ‘a căuta’. Este chemat să caute oile pierdute, adică pe cei nemântuiţi. Despre asta e vorba şi în Luca 15. Păstorul lasă cele 99 de oi şi caută oaia pierdută până ce o găseşte. Este chemat să caute oaia rătăcită. În Matei 18, aceeaşi imagine, doar că aici se vorbeşte despre oameni, copilaşi, care aparţin Domnului. El le lasă pe cele 99 şi pleacă să caute pe micuţa care s-a depărtat. Dumnezeu aşa face. Asta face un păstor adevărat. Şi, în final, el trebuie să caute oile risipite. În capitolul 34 din Ezechiel ideea aceasta se repetă. Dacă studiezi acest text, vorbeşte despre oile care sunt risipite. Şi lupul vine şi împrăştie oile. Deci, păstorilor, căutaţi pe cei care sunt pierduţi, care sunt rătăciţi.

Deci, mai întâi căutaţi, apoi conduceţi. Am mai vorbit despre a conduce oile. Unde le conduce păstorul? Un lucru pe care Biblia îl evidenţiază: ştim că le conduce la păşuni verzi. El le conduce la păşuni verzi. Dar unul dintre lucrurile pe care Dumnezeu le evidenţiază este conducerea oilor la odihnă. „El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă.” Dacă privim la restul textului din capitolul 34 din Ezechiel, vedem că slujba păstorilor este să conducă oile la odihnă, nu frenetic, ci ducându-le către locul unde se pot odihni în Dumnezeu. Aici se vede productivitatea acţiunilor noastre: la locul de odihnă. Deci, să le conducem la odihnă la păşuni verzi, pentru a se hrăni. Aceasta e a treia sarcină.

Căutaţi, conduceţi, hrăniţi. Nu cunoştinţe abstracte, teoretice din Biblie, ci cuvinte sănătoase, hănitoare care zidesc sufletul şi îl ajută în bătăliile vieţii. Pavel îi spune lui Timotei: „Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături pe care ai urmat-o până acum.” Dacă acestea sunt adevărate despre Timotei, el va hrăni oile acelea prin învăţături bune.

Căutaţi, conduceţi, hrăniţi, vindecaţi. Aveţi grijă de oi, să le vindecaţi, legaţi rănile celor lovite. Să ne gândim din nou, ar dura ore să privim doar la versetele din Ezechiel 34, despre a lega rănile oilor care suferă şi sunt lovite şi să vindecaţi pe cele bolnave. Isus a spus: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns … să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită.” Una dintre cele mai măreţe lucrări ale păstorului este privilegiul de a îngriji oile rănite, lovite, care suferă şi a le conduce la odihnă, în păşuni verzi. Acesta este un lucru măreţ.

Căutaţi, conduceţi, hrăniţi, vindecaţi şi păziţi. În Fapte 20 am citit „Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma, se vor vârî între voi lupi răpitori…” Deci lujba noastră este să păzim turma. Nu doar de oameni, ci şi de atacuri demonice; ajutând oile să nu se teamă de nimic.

Ieremia 23:4: „Voi pune peste ele păstori care le vor paşte”. Dumnezeu promitea păstori Nou Testamentali. El îi va ridica. Ce promisiune! Dumnezeu spune: „Voi pune peste ele păstori care le vor paşte nu le va mai fi teamă, nici groază, şi nu va mai lipsi niciuna din ele, zice Domnul.” Ce binecuvântare! Dumnezeu spune: „Voi ridica oameni care să îngrijească de voi şi nu va trebui să vă temeţi de nimic, nu vă va mai fi groază.” Este o promisiune măreaţă! În Ezechiel 34, nu am citit aceasta, dar în versetul 28 Dumnezeu spune: „Nu vor mai fi de jaf între neamuri, nu le vor mânca fiarele din ţară, ci vor locui în linişte şi nu le va mai tulbura nimeni.” Nu mai există vreun motiv pentru care o oaie să se teamă. Şi o parte din lucrarea păstorului este de a le ajuta şi de a le duce către locul unde nu le va fi teamă şi nu se vor îngrozi.

Ei bine, cine poate face toate aceste lucruri? Nimeni. Nimeni nu poate. Ştim că în toate aceste lucruri avem nevoie de ajutorul Domnului. Dar aceasta este sarcina. Căutaţi oile, conduceţi oile, hrăniţi oile, vindecaţi oile, păziţi oile. Şi câtă nevoie avem de Duhul lui Dumnezeu să ne ajute!

Voi încheia cu un verset care a însemnat mult pentru mine de-a lungul timpului. Să deschidem Bibliile la capitolul 10 din Luca. Luca 10. Este parabola despre Samariteanul cel bun, Domnul Isus vorbea despre El Însuşi, asemenea Samariteanului. El e chiar Acela despre care ei spuneau: „Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai drac?” Şi El a fost respins, batjocorit de oameni. Dar El se aseamănă cu un Samaritean, versetul 33: „Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el”, la omul acesta care era în şanţ, „şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat…” Asta face Domnul pentru fiecare dintre cei aleşi ai Lui: „S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han”, la o biserică. „…l-a dus la un han şi a îngrijit de el. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: ‘Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.'” Acum, ce face Domnul? El vine la tine în şanţ, te pune pe măgarul Său, pune pe rănile tale untdelemn şi vin şi te duce într-un ‘han’, în mijlocul unui grup de credincioşi, şi îi spune hangiului: „‘Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.'” Şi este un lucru bun. Câteodată este câte o persoană care necesită multe costuri. Dar să ştii că Domnul l-a adus acolo ca să ai grijă de el. Este o promisiune şi gândeşte-te la cuvintele acestea: „‘Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.'” E bine să vă amintiţi acest lucru în lucrarea voastră de păstori ai oilor.

Domnul să vă binecuvânteze! Amin.