Vreau să urez bun venit fiecărei persoane prezente şi în special urez bun venit celor micuţi, copiii noştri, care sunt aici. Acest mesaj este în special pentru voi. Am studiat până acum despre modalităţi de a-L glorifica pe Dumnezeu. Despre cum putem trăi înaintea lui Dumnezeu într-un mod plăcut Lui. Astfel încât să Îi facem plăcere. În primul rând, am descoperit că pentru a fi pe placul lui Dumnezeu trebuie să Îl iubim, dar pentru a-L iubi trebuie să Îl cunoaştem. Cea mai mare comoară pe care o puteţi găsi, copii, este să cunoaşteţi cine este Dumnezeu.
Mă gândesc că mulţi dintre voi aveţi o grădină în spatele casei. Ce ai face tu dacă ţi-aş spune că este o comoară îngropată în grădina ta din spatele casei? Te-ai duce să o cauţi astăzi, când ajungi acasă? Cu siguranţă te-ai duce! Şi dacă ţi-aş spune că la o adâncime de 10 metri este îngropată cea mai valoroasă comoară din univers? Tot ai căuta? Sunt sigur că ai săpa şi ai săpa şi ai săpa. Şi dacă ţi-aş spune că este îngropată la 10 metri adâncime, în stâncă solidă? Sunt sigur că ai merge acolo şi ai săpa fără întrerupere. Ai folosi toate lingurile mamei tale, toate lopeţile tatălui tău, pentru că este vorba de cea mai mare comoară din univers. Dar cea mai mare comoară din univers este să Îl cunoşti pe Dumnezeu. Să Îl cunoşti pe El. Deci pentru a bucura inima lui Dumnezeu, pentru a aduce bucurie lui Dumnezeu, trebuie să Îl cunoaştem. Şi mai trebuie ceva.
Trebuie să ştim cum să trăim în conformitate cu poruncile Lui. Înţelegeţi lucrul acesta? În Scriptură avem porunci şi, de asemenea, avem principii înţelepte. Trebuie să le cunoaştem şi să căutăm să le înţelegem pentru a şti cum să trăim. Spre exemplu, ştiţi ce este o minciună? O miciună este pur şi simplu ceva ce nu este adevărat. Dar ştii ce? În fiecare zi, lumea este plină de minciuni. Şi minciunile îţi vor spune cum ar trebui să fie lumea aceasta, dar sunt lipsite de adevăr. Şi minciunile te pot înşela. De aceea avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu. Acum, am un pasaj pe care aş vrea să vi-l citesc. Sunteţi pregătiţi? Este vorba despre versetul 105 din Psalmul 119, care spune „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.”
Tinerilor, aş vrea să vă gândiţi la ceva pentru câteva momente, iar dacă vreţi, când ajungeţi acasă puteţi face un mic experiment. Părinţilor, îi puteţi asista şi voi pe copiii voştri. Să stingeţi toate luminile. Să stingeţi toate luminile, iar apoi încercaţi să mergeţi prin sufragerie fără să vă rupeţi degetele. Este destul de greu, nu-i aşa? Pentru unii este aproape imposibil. Dar voi, părinţilor, ceea ce puteţi face este să luaţi copilul deoparte în sufragerie şi apoi să desenaţi o hartă pe care o aveţi concepută deja în minte, şi spuneţi copiului cu voce tare: „Acum mergi 5 paşi înainte.” Şi el merge 5 paşi înainte. Apoi îi spuneţi „Opreşte-te” şi el se opreşte. „Acum mergi 5 paşi la stânga.” Şi el ascultă, şi voi, părinţilor, îl puteţi călăuzi aşa tot drumul prin casă, fără să se împiedice nici măcar un pic. De ce puteţi face asta, copii? Pentru că aţi ascultat indicaţiile care erau adevărate şi care v-au învăţat cum să mergeţi.
Înţelegeţi? Acum, în acelaşi fel, eu şi voi nu ştim cum să mergem. Doriţi un exemplu în privinţa aceasta? Părinţii voştri probabil v-au spus aceasta de mai multe ori: Când v-aţi născut nu ştiaţi nimic, chiar nu ştiaţi nimic, şi dacă aveaţi impresia că ştiaţi ceva, era greşit. Deci ce trebuie să faceţi? Trebuie să învăţaţi cum să mergeţi.
Acum imaginaţi-vă următoarele: Ştiţi că în orice război se folosesc nişte obiecte groaznice, care se numesc mine? Aceste obiecte sunt ascunse sub pământ ca să nu le vezi, dar dacă se întâmplă să calci pe ele, se va auzi un ‘click’ şi apoi când îţi ridici piciorul şi nu mai este exercitată nici o presiune asupra lor, vor exploda. Dacă eşti soldat acel sunet, acel ‘click’, te sperie mai mult decât orice într-un război. Acum, nu ar fi bine dacă atunci când ar trebui să mergi printr-un teren cu mine ai avea o hartă care ţi-ar indica exact unde sunt acele mine, pentru a le putea evita? Nu ar fi bine? Să vă spun ceva: dacă tatăl tău ţi-ar spune „Du-te şi adu-mi ziarul”, dar dacă între tine şi acel ziar ar fi aproximativ 100 de mine care te-ar face bucăţele, te-ai mai duce să aduci ziarul? Sper că nu. Dar dacă ai avea o hartă ţi-ai spune, „În regulă, pot merge 2 paşi înainte, conform aceste hărţi. Uh oh! Acolo e o mină. Acum trebuie să merg pe aici, ok, ok, sunt pe drumul cel bun.” Înţelegeţi la ce mă refer? Acum, să vă mai spun ceva. Mulţi dintre cei care îşi spun creştini în zilele noastre, nu fac ceea ce încerc să vă explic eu acum. Ei spun că cred în Isus iar apoi trăiesc pe calea cea lată. Ei trăiesc într-un mod care li se pare în regulă. Chiar poţi merge la ei cu o Biblie şi le poţi spune ceva ce Biblia spune clar, iar ei se vor enerva şi se vor supăra pe tine. Noi nu vrem ca lucrurile să stea aşa. Noi vrem să credem în Hristos şi să facem ceea ce spune El; pentru că dacă împlinim ceea ce spune El aceasta Îi va face plăcere Lui, dar de asemenea, îţi va salva viaţa. Dacă vrei să Îi aduci slavă lui Dumnezeu, atuci studiază Cuvântul Lui vezi ceea ce spune El să faci şi ascultă.
Acum voi încheia cu o povestire pe care o spun mereu băieţilor mei, le-o repet des, au auzit-o de un milion de ori. Într-o zi era un misionar în Africa, şi băieţelul lui se juca sub un copac, în faţa casei. Misionarul a ieşit din casă şi în momentul în care a ieşit, şi-a văzut băieţelul jucându-se acolo şi a strigat către el: „Aruncă-te la pământ!” Şi băieţelul s-a aruncat repede şi a căzut la pământ, pe burtă. Şi apoi misionarul i-a spus „Târăşte-te către mine!” Şi copilaşul s-a târât. Iar apoi i-a spus „Ridică-te în picioare!” iar el a sărit în picioare. Misionarul i-a spus „Aleargă către mine!”, iar băieţelul a alergat. Acum, ai putea spune că această întâmplare este destul de ciudată. Dar să vă explic ce s-a întâmplat, de fapt. Tatăl a ieşit afară din casă şi când a privit, băieţelul lui se juca şi chiar deasupra capului său era o viperă ucigaşă. Chiar aici. Un şarpe ucigaş atârna chiar acolo. Acum, copii, dacă în timp ce voi vă jucaţi, ar fi venit tatăl vostru şi v-ar fi spus: “Aruncă-te la pământ!” V-aţi fi întors să întrebaţi „De ce?” Înţelegeţi? Ce s-ar fi întâmplat dacă copilul ar fi spus „De ce, tată?” sau „Nu vreau” sau „Cum aşa?” Acum ar fi mort, nu-i aşa? Dar ştiţi ce a făcut băieţelul când tatăl său i-a spus „Aruncă-te la pământ”? S-a încrezut în tatăl său. Acum, părinţilor, dacă veţi cere o astfel de încredere ar fi bine sa fiţi demni de încredere. „Aruncă-te la pământ!” Şi el s-a aruncat. Apoi „Târăşte-te spre mine” şi el s-a târât pe sub şarpe. „Aleargă spre mine!” Şi el a alergat. Acesta este un exemplu bun şi pentru noi, părinţilor. Ascultarea deplină de un Dumnezeu absolut, complet Înţelept vă va salva viaţa. Vă va salva viaţa.
Haideţi să ne rugăm. Copii, haideţi să ne rugăm. Tată, binecuvântează aceşti copii astfel ca ei să Te cunoască pe Tine, Doamne. Astfel ca ei să Te iubească. Astfel ca vieţile lor să fie marcate de bucurie. O bucurie negrăită şi strălucită. Ca ei să crească şi să Te slujească, poate chiar ca şi misionari în jurul lumii. Chiar dacă vor pierde totul, poate chiar viaţa, de dragul Fiului Tău. În Numele Domnului Isus. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze.
