De unde primesc oamenii pace? – Ei primesc pace când totul merge bine, când banii sunt în bancă, când sunt încă tineri şi frumoşi; atunci simt ei pace. Apoi ce se întâmplă? Lumea lor începe să se prăbuşească şi ei îşi dau seama că de fapt nu au adevărata pace. Totuşi, creştinul are pacea adevărată de la Duhul Sfânt.
–––––––––-
Ai tu pace în viaţa ta? Cunoşti tu pacea? Fii atent: sunt două feluri de pace: pacea lui Dumnezeu şi pacea lumii. Eu nu vorbesc despre pacea lumii. Isus spune: “Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea.”
Lumea îţi va da şi ea un fel de pace. Aceasta nu este ceea ce vrei. Este o pace înşelătoare. Nu este pacea adevărată, este o pace falsă! În Vechiul Testament, profetul spune: “Umblă, zicând: „Pace! Pace!” Şi totuşi nu este pace!” Ei înşeală poporul, amăgesc poporul. Ei le spun că este pace, dar acolo nu este deloc pace. Biblia spune că “cei răi n-au pace”. Cei răi n-au odihnă.
Cum îşi primesc oamenii pacea? Când totul merge bine. Când banii sunt în bancă. Când carnetul de cec este echilibrat, când toţi copiii sunt acasă, şi totul merge bine între soţ şi soţie. Când toţi te plac şi încă eşti tânăr şi frumos, atunci simţi pace. Iau note bune la şcoală, totul merge foarte bine. Este ca şi cum lumea se învârte în jurul meu. Dar ce urmează apoi? Foamea loveşte. Dezastrul apare. Loviturile cad. Lumea ta se prăbuşeşte şi, deodată realizezi: ‘Nu am pace deloc. Ce era acea pace din viaţa mea? Mă încredeam în acele lucruri, ce erau ca un scăunel şubred pe care stăteam.’ Se va prăbuşi. Pacea ta în această lume va fi luată de la tine.
Dar creştinii au adevărata pace. Ei nu trebuie să se mai teamă acum. Se pot odihni. Pacea vine de la Duhul Sfânt. Bucurie şi pace prin credinţă, şi ai belşug de speranţă, prin puterea Duhului Sfânt. Roada Duhului este: dragostea, bucuria, pacea. Ai tu pacea, creştinule? De unde provine pacea ta? Pacea ta provine din tine însuţi? Provine pacea ta de la pastorul tău? De la prietenii tăi? De la Biserica ta? Pacea ta variază în momentele în care eşti sau nu înconjurat de lucruri plăcute? Nu de aici trebuie să provină pacea. Pacea vine de la Isus Hristos. El este Prinţul Păcii. El poate înlătura toate temerile.
E ca şi cum ai fi în mijlocul todnadei. Ştiţi, toate vânturile vuiesc în jurul tău. La orice şi oriunde te-ai uita, poţi vedea doar haos şi daune, dar tu încă eşti liniştit şi plin de pace. Creştinul e persoana care poate trece prin toate necazurile în această viaţă, fără a-i fi teamă. Inima lui este în pace, statornică, încrezătoare în Domnul. Creştinul e acela care, ca un copil încăpăţânat, pe care atunci când îl pălmuieşti, zâmbeşte în continuare, nu vrea să plângă, el nu vrea să lase nimic să îl rănească. Aşa este creştinul; nu contează de câte ori este lovit, el continuă să zâmbească. Creştinul e acel ce poate cânta în mijlocul focului. Creştinii pot cânta când îi pui în închisoare, ca Pavel şi Sila. Creştinul e acela care, după ce e bătut, se întoarce acasă bucuros. Asta e ceea ce vrem, aceasta e pacea care vine de la Dumnezeu. Nu-i aşa?
Acesta e dreptul nostru de copii ai Lui, aceasta ne este promis. Ne putem închina lui Dumnezeu, fără nicio teamă. “Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine ar putea fi împotriva noastră?” E uimitor. Urmăream o mărturie azi şi erau prezentaţi oameni care au fost mântuiţi în circumstanţe teribile, cu tot felul de vrăjmaşi şi tot felul de răutăţi în preajma lor. Dar atunci când Dumnezeu este pentru tine, nu mai contează nici dacă toată lumea te urăşte.
Gândeşte-te la asta. Isus aduce pace. Dar într-un alt text, Domnul spune: “Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ.” El este Prinţul păcii şi spune: “Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ.” Ce spune El? Spune că: în relaţiile noastre cu ceilalţi, Hristos determină separarea. Duşmanii unui om vor fi membrii casei lui. “Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; ci sabia.” Am venit s-aduc diviziune. Câteodată, când cineva devine creştin, toţi se întorc împotriva lui. Toţi prietenii te părăsesc. Întreaga familie te înţelege greşit, te denigrează, te urăsc. Ceilalţi oamenii din sat te urăsc. Colegii tăi de la muncă te vor urî. Se întâmplă! Dar El aduce pace între om şi Dumnezeu. Nu aduce pace între om şi om. El împacă omul cu Dumnezeu. Şi dacă relaţia ta cu Dumnezeu pe verticală este în regulă, atunci nu mai contează ce ţi se întâmplă pe orizontală.
Ai tu pacea care întrece orice înţelegere, Îl ai pe Isus Hristos? Ai iertarea păcatelor? Eşti eliberat din ghearele diavolului? Dacă răspunsul e ‘Da’, vei fi foarte fericit. Câteodată, când vezi un creştin abia născut din nou, ai impresia că abia îşi poate stăpâni bucuria! Ei nu mai pot de bucurie, foarte recunoscători, pentru că ştiu că Dumnezeu îi iubeşte. Dar, mulţi oameni spun cu uşurătate: “Zâmbeşte, Dumnezeu te iubeşte!” Şi este uşuratic. Dar când e adevărat, când ştii adânc în inima ta: “Dumnezeu mă iubeşte”, aceasta te va ajuta să treci peste orice. Eşti tu în întuneric? Eşti confuz? Te poticneşti? Eşti pierdut? ‘Nu ştiu calea, nu pot vedea calea. Simt că sunt în întuneric; mă simt gol pe dinăuntru, trist şi îngrijorat.’ Eşti în întuneric? Când cineva devine creştin, când cineva îşi pune nădejdea în Isus Hristos, Dumnezeu revarsă lumină peste viaţa sa. Domnul Isus spune: “Eu sunt Lumina lumii. Cel care mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea Lumina vieţii.” Creştinul nu se va împiedica în întuneric. “Urmează-mă! Eu sunt Lumina. Vino la Mine. Vino la Lumină. Nu rămâne în întuneric.”
Poate spui: “Am mers prea departe. Viaţa mea este prea ruinată. Am comis prea multe păcate. Sunt cu totul ignorant faţă de Biblie. Nu cunosc nimic din ea.” Poţi fi mântuit. Pentru că El a venit să mântuiască pe cei răi, pe cei mai căzuţi. Pentru cine a venit să aducă El lumină? Pentru cei ce aveau deja lumină? Nu! El a venit să aducă lumină celor ce locuiau în întuneric. Dacă eşti în ghearele păcatului, dacă eşti în întuneric; dacă eşti înconjurat de păcat, de necaz şi de disperare, aceasta e oportunitatea de a fi mântuit, de a veni la Isus Hristos.
